Nastase, Stolojan si Basescu naufragiaza...

Adrian Nastase, Theodor Stolojan si Traian Basescu naufragiaza pe o insula pustie. Aflati pe plaja, Nastase se erijeaza in conducator al grupului si le propune sa o ia fiecare pe alta parte ca sa poata sa isi creasca sansele de a gasi resurse pentru supravietuire. Zis si facut - se despart. Nastase merge ce merge prin padure, cauta, ciuleste urechile, dar degeaba! Nici urma de ceva comestibil, cat de cat... Intr-un final, ajunge intr-un luminis in care Basescu tocmai isi facea un gratar! Fericit, se duce la el si il imbratiseaza!

- Bravo, Basescule! Mai Traiane, eu intotdeauna te-am admirat. Stii sa te descurci in orice situatie, se vede ca ai fost marinar... ce mai, esti tare! Auzi, intre noi fie vorba, mie Stolojan asta nu mi-a placut niciodata!

La care Basescu raspunde sec:

- Nu-ti place, nu mananci!

Da click aici ca sa vezi totul!

Acum chiar ca n'avem oi... Dar si pe Mircea Dinescu printre ursi!

"Intr-un mediu social animalizat si ticalosit oamenii simtiti se topec ca luminarile si mor, nesimtitii insa prind osinza si putere."


Cit de naivi eram noi cu 'dizidentii' si cu minciunile si aiurelile ce se difuzau la 'Europa Libera'. 'Dizidentii' nostri care, saraci cu duhul ca noi toti, habar n-aveu pe ce lume traiesc dar fantazau in delir despre 'pacatele' dictaturii la antipodul laptelui si mierii, 'demnitatii' si 'drepturilor omului' asociate cu capitalismul si 'democratia'.

Necazul este ca ne-am inselat amarnic si ca lucrurile au iesit dupa '89 foarte, foarte prost pentru Romania. Faptul ca ne-am inselat este manifest si evident si este inteles pina si de multi oameni simpli in Romania. Ne-am fi asteptat desigur la atitudini de bun simt din partea intelectualilor 'dizidenti', ne-am fi asteptat sa ia distanta ironica si sa inteleaga c-au fost naivi si s-au inselat, ne-am fi asteptat sa fie primii care sa recunoasca tzeapa grotesca si munumentala pe care si-a tras-o tara in '89.

'Dizidentii' nostri insa ori au amutit, ori complet sclerozati repeta ca niste placi zgiriate aceleasi aberatii ca cele de prin anii '80. Mircea Dinescu si-a croit si el un pic de situatie pe spinarile, din '89 pina azi, rupte si indoite ale romanilor pentru care-si ridcase el vocea pe vremea 'dictaturii'. Din '89 pina azi s-au comis si se comit atrocitati la toate nivelele in Romania, iar tara a fost resorbita in gaura neagra a 'caritasului' capitalismului planetar. Ticatosi si fapte ticaloase fara sir au otravit ca o pecingine Romania. Legile nelegiuite ale capitalismului i-au dat insa vana si putere lui Mircea Dinescu, borhotul in care a fost pravalita Romania nu-i pute.

rosa luxemburg

Da click aici ca sa vezi totul!

interesul degradeaza mediul

Spune-mi in ce mediu traiesti ca sa-ti spun cine esti. Asa ar putea fi reformulata o cunoscuta formula din batrani. In sensul acesta, Titus Filipas, cunoscut mai vechi al cititorilor peromaneste, ne submite o analiza a situatiei de la Rosia Montana, iata-o aici:

O bulă speculativă

În rubrica economică a ziarului Le Figaro din 16 august 2006, a fost publicat articolul ‘Ruée sur les entreprises minières canadiennes’. Aici se poate citi :

« Războiul pentru achiziţionarea minelor a început, el fiind provocat de cursul mondial în continuă creştere al materiilor prime, în particular de cursul metalelor. De cîteva săptămîni, preţurile metalelor flirtează cu cele mai înalte preţuri istorice. Cauza? Bulimia pentru metale a ţărilor mari în creştere economică, India şi China. Această creştere a cursului metalelor provoacă o partidă de Monopoly la scara planetei. » - « La guerre des mines a bel et bien commencé, provoquée en fait par les cours des matières premières, en particulier ceux des métaux. Depuis quelques semaines, ils flirtent avec leurs plus hauts niveaux historiques. La cause ? La boulimie de deux grands pays en pleine croissance, la Chine et l'Inde. C'est cette flambée des cours qui incite les grandes entreprises minières à se livrer à une partie de Monopoly à l'échelle de la planète. »

« Întrucît cererea chineză pentru metale nu arată nici un semn de încetinire, preţurile metalelor îşi continuă ascensiunea. În ultimii cinci ani [...], ele au progresat cu 400 % în medie. » - « Comme la demande chinoise ne donne aucun signe de ralentissement, les cours promettent de poursuivre leur ascension. Depuis cinq ans, ceux du cuivre, du

zinc et du nickel ont progressé de 400 % en moyenne. »

În circuitele integrate din electronica de consum se folosesc fire de aur - "gold wires" (vezi Dictionary of Computers)


Pentru creşterea economică este nevoie deci de o cantitate uriaşă de aur, exploatată în orice condiţii. Pe data de 22 aprilie 2005, agenţia de ştiri Reuters transmitea din Elveţia următorul comunicat : “Zurich - Compania Gabriel Resources din Canada a început procesul prin care cere avizul ambiental pentru exploatarea celei mai mari mine de aur din România, a spus directorul CEO de la Gabriel Resources.”


Directorul CEO de la Gabriel Resources pur şi simplu intenţionează să folosească oportunist o mare „gaură neagră” din legiferarea românească pentru mediul înconjurător.

Legislaţia ambientală şi de ecologie industrială în România este obsolită, acesta este un fapt recunoscut în mod oficial. Compania Gabriel Resources intenţionează să exploateze oportunitatea oferită de această falie existentă acum în legislaţia românească pentru protecţia mediului.


Interviul acordat agenţiei de ştiri Reuters de către domnul Oyvind Hushovd, director CEO (chief executive officer) la firma Gabriel Resources Ltd.cu baza în Toronto, avea următorul titlu: “Gabriel Says Romania Gold Project Not Harmful”- “Gabriel spune că proiectul minei de aur din România nu deteriorează mediul”.


Totuşi, există o lungă serie de exemple ale deteriorărilor de mediu produse de activităţile companiilor miniere canadiene care lucrează în străinătate. În documentul “Cadru politic pentru reglementarea activităţii companiilor miniere canadiene ce operează pe plan internaţional” - “A Policy Framework for the Regulation of Canadian Mining Companies Operating Internationally”, care poate fi găsit pe Internet aici, se poate citi:

“Expansiunea internaţională a activităţii companiilor miniere canadiene a fost însoţită de unele dintre cele mai rele dezastre ecologice : Los Frailes în Spania, Omai River în Guyana, deversările Marcopper în Filipine, mina Porgera din Papua Noua Guinee.” - “Expansion of Canadian mining overseas has been accompanied by some of the world’s worst environmental disasters: Los Frailes in Spain, the Omai River in Guyana, the Marcopper spill in the Philippines, and the Porgera Mine in Papua New Guinea. ” Lista exemplelor deteriorărilor în starea mediului înconjurător produse de companiile miniere canadiene continuă pe mai multe pagini de document.


Pe situl web al companiei Gabriel Resources, am găsit următoarea asertare de performanţă managerială : “In the case of gold mining operations planned for Rosia Montana, Romania, the Gabriel Resources Company has pledged to observe the highest standards of corporate responsibility.” Această clamare de respectare a celor mai înalte standarde de management ar trebui să fie reflectată într -o analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats). Iar în ceea ce priveşte calitatea managementului ambiental practicat de Gabriel Resources, la ‘punctele forte’ (Strengths) ale lui Gabriel Resources ar fi fost necesar să fie enumerată adoptarea standardelor ISO 14001 şi EMAS II pentru managementul ecologic al întreprinderilor industriale. Ar fi fost de aşteptat, pentru atingerea unei ţinte clamate de dezvoltare durabilă, ca firma Gabriel Resources să se instituie într- o ‚sursă deschisă’ de know how către întreprinderile industriale din zonă. Constatăm că nu acesta este cazul, pentru că nici măcar în cadrul strict al firmei Gabriel Resources nu sunt aplicate standardele ISO 14001 şi EMAS II.


Directorul CEO de la Gabriel Resources Ltd., domnul Oyvind Hushovd, afirmă, vezi aici, că firma pe care o conduce pleacă de la încercarea de rezolvare a problemelor de poluare create de vechea exploatare a minei de aur de la Roşia Montană, începînd din vremea ocupaţiei romanilor în Dacia Felix. Totuşi, întrebăm din nou care sunt regulile internaţionale de rezolvare a temei?

Fiind o problemă locală, era necesară o abordare conceptuală locală (bottom-up approach), plecîndu -se de la o ‚Agenda 21 locală’. Această abordare este cerută de Codul de practică recomandat la conferinţa la vîrf de la Johannesburg din anul 2002, World Summit on Sustainable Development (WSSD). Pentru Roşia Montană, la Gabriel Resources nu există totuşi un asemenea înscris şi un asemenea document, ceea ce ridică serioase probleme privind conformarea lui Gabriel Resources la standardele pentru dezvoltarea durabilă.


Firma minieră Gabriel Resources afirmă că foloseşte managementul ambiental la stadiul dell’arte (“state of the art”). Această clamare de performaţă la stadiul dell’arte în managementul ambiental este unilaterală şi total subiectivă. Într- adevăr, modelul fiducial de management ambiental la stadiul dell’arte în industria minieră este stabilit de organismul internaţional chemat International Council on Mining and Metals (ICMM). Se mai ştie că începînd cu anul 2002, organizaţia ICMM a devenit partener la ‘Iniţiativa UNEP/SETAC pentru managementul ambiental industrial pe baza ideii de ciclu de viaţă’ -‘The UNEP/SETAC Life Cycle Initiative’. Reamintim aici că UNEP reprezintă sigla pentru United Nations Environment Programme – ‚Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător’, iar SETAC este sigla pentru organizaţia de management al ştiinţei Society of Environmental Toxicology and Chemistry.


‘Iniţiativa UNEP/SETAC pentru managementul ambiental industrial pe baza de ciclului de viaţă’ a fost un răspuns al comunităţii ştiinţifice internaţionale la Declaraţia de la Malmö din anul 2000, în care se cere în mod expres guvernelor (Romania a semnat Declaraţia de la Malmö) să sprijine evoluţia spre economii naţionale bazate pe conceptul ecologic al ciclului de viaţă în industrii. Misiunea iniţiativei respective este : “Dezvoltarea şi diseminarea intrumentelor pentru evaluarea oportunităţilor, a riscurilor, a regulilor de echivalare prin contrapartidă asociate cu produsele şi serviciile pe întregul ciclu de viaţă, pentru realizarea dezvoltării durabile.” - “To develop and disseminate practical tools for evaluating the opportunities, risks, and trade-offs associated with products and services over their entire life cycle to achieve sustainable development.”


Organizaţia ICMM (International Council on Mining and Metals) recomandă insistent (‚strongly recommends’) abordarea pe ciclul de viaţă (‚life cycle thinking’) a problemelor din minierit. Cel puţin aceasta este opinia domnului Paul Mitchell, secretarul general la ICMM, opinie exprimată în articolul „Taking up the life cycle challenge”.


În acelaşi articol se subliniază faptul că „ICMM şi membrii săi continuă să promoveze conceptele ce trebuiesc implementate pentru a se obţine o dezvoltare durabilă.” Şi încă mai specific : „ICMM a lansat un Community Development Toolkit pentru dezvoltarea comunităţilor miniere, prin parteneriat cu Banca Mondială. Acesta este un ghid ‘how to’ pentru augmentarea dezvoltării unei comunităţi umane în jurul operaţiilor miniere, un ghid pentru a fi folosit în toate stadiile ciclului proiectului, de la antamare şi pînă la închiderea exploatării miniere. Acest Toolkit conţine 17 instrumente conceptuale distincte, clasificate în cinci categorii : Evaluarea, Planificarea, Construirea relaţiilor, Programul de Management, şi Monitorizarea.” - „ICMM has launched the Community Development Toolkit in partnership with the World Bank. It is a ‘how to’ guide to enhance community development around mining operations, for use at all stages of the project cycle from exploration through to closure. The colour coded Toolkit features 17 individual tools and is divided into five main categories: Assessment, Planning, Relationships, Program Management, and Monitoring and Evaluation.”


Compania Gabriel Resources care clamează intenţia sa de a folosi cele mai înalte standarde manageriale pentru realizarea dezvoltării durabile a comunităţii umane de la Roşia Montană nu sugerează că foloseşte acest ‚Toolkit ICMM&World Bank’, adică ‚bordul cu instrumente conceptuale de management’ în minierit. Încă o indicaţie a faptului că firma Gabriel Resources nu ţine cont de recomandările organizaţiei ICMM pentru dezvoltarea durabilă în minierit.


Din studiul "Putting the metal into life cycle thinking", autor John Atherton, director de programe la ICMM, cităm aici:

„In fact, LCA is one of the few tools that deal adequately with both the environmental and economic reality of a product.”


Reamintim tot aici că Analiza pe ciclul de viaţă, desemnată şi cu acronimul ACV (Life Cycle Assessment, LCA) este un instrument din managementul de calitate pentru sprijinirea procesului de raţionament prin care se efectuează judecăţi de valoare în decizii complexe de politică ambientală, în mod special în contextul dezvoltării durabile.


Aceste principii ale ICMM sunt respectate la stadiul dell’arte în industria ninieră a nikelului, vezi aici, unde evaluarea de impact ambiental se realizează pe baza instrumentului managerial numit ‚cradle-to-gate LCA’.


În cazul specific al exploatării miniere de la Roşia Montană, noi recomandăm evaluarea de impact ambiental prin metodologia ‚cradle-to-gate LCA’ de tip consecvenţial (consequential LCA).


De ce nu a realizat firma Gabriel Resources o analiză LCA pentru exploatarea minieră de la Roşia Montană ? Deoarece un asemenea studiu este foarte scump, între 100 000 de dolari, şi 500 000 de dolari. Toate arată că firma Gabriel Resources nu îşi permite să folosească aceşti bani, ori nu dispune de aceşti bani. Este o sugestie că Gabriel Resources este numai o ‚bulă speculativă’. După obţinerea avizului de mediu in România, preţul firmei Gabriel Resources pe piaţa companiilor miniere din Canada va creşte enorm.


Titus Filipas

Da click aici ca sa vezi totul!

De la Franklin la Paleologu

Benjamin Franklin spunea ca cei care renunta la libertate pentru bunastare vor sfarsi prin a avea mai putin din amandoua. Cazurile romanilor care au renuntat la a fi liberi pentru o mica invarteala, asta mai cu seama pe timpul si prin intermediul rapoartelor de informatori la Securitate, sunt marturie pentru adevarul spuselor lui Franklin. Intr-adevar, n-au pierdut romanii totul ca popor cand s-au dat cu 'puterea' si au otravit societatea si moral si prin micile lor gainarii?

Hai sa ne uitam acum si la reversul situatiei de mai sus. Ca reprezentant al celui care a ales libertatea, macar mai tarziu decat la urma, ma gandesc la raposatul Alexandru Paleologu. Pai n-a admis acesta ca a dat cu subsemnatul la Securitate intr-un timp in care nu-i cerea cineva s-o faca? Din momentul marturisirii, Paleologu si-a obtinut si savurat libertatea, iar bunastarea n-a parut sa-l ocoleasca.

Da click aici ca sa vezi totul!

la 16 ani, da-mi dosarul daca mai te indoiesti de om

Azi, daca nu ma insel, e ziua de nastere a d-lui Andrei Plesu. Iata ce scria acesta lui Nicolae Ceausescu dupa excluderea din PCR, cauzata de participarea primului la sedintele Meditatiei Transcendentale:

Stimate Tovarase Secretar General,
Ma numesc Andrei Plesu si sunt de profesie istoric si critic de arta. Din 1971, cand mi-am incheiat studiile, si pana astazi am inteles sa-mi fac profesia cu toata seriozitatea, punandu-ma, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturii romanesti. Am publicat un mare numar de studii si articole in presa curenta, am realizat mai multe serii de emisiuni la radio si televiziune si sunt autorul a trei carti, bine primite atat de publicul larg, cat si de specialisti. In decembrie 1980, am obtinut titlul de doctor in istorie, dupa o specializare in Republica Federala Germana. In timpul acestei specializari, am obtinut la Bonn, Dusseldorf si Dortmund mai multe conferinte despre arta romaneasca, socotind ca e de datoria mea de onoare sa o fac cunoscuta si apreciata pretutindeni, la adevarata ei valoare. In 1981 mi s-a decernat Premiul pentru critica al Uniunii Artistilor Plastici si, in acelasi an, premiul pentru eseu al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Am avut cinstea sa-mi reprezint tara, cu comunicari de specialitate, la diferite congrese si reuniuni internationale (Berlin Est, Weimar, Jakarta etc.). Ca secretar al sectiei de critica a Uniunii Artistilor Plastici, am participat la organizarea mai multor expozitii de arta romaneasca, in tara si in strainatate. Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968), si atat pe linie obsteasca (ca organizator de grupa de partid), cat si pe linie profesionala (ca si cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politice si, apoi, ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice "N. Grogorescu") m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare (care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala) sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.

Va rog, stimate tovarase Secretar General, sa nu luati raportul de activitate de mai sus drept lipsa de modestie. El e bilantul firesc de munca al oricarui tanar roman care vrea sa-si serveasca tara cum se cuvine. In lumina acestui bilant, veti intelege cat pot fi de mahnit sa constat ca, dintr-o data, in urma unei imprejurari pe care nu o pot socoti dec6t accidentala, sunt pus in afara partidului ca "sectant" si destituit din invatamant si cercetare.
Am avut, intr-adevar, ghinionul de a participa, cu doi ani in urma, la o conferinta (incluzand o parte teoretica si una practica), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema "meditatiei transcendentale". Conferinta - la care m-am dus pe linia unei firesti curiozitati intelectuale - mi s-a parut neinteresanta sub raport stiintific, drept care nu am mai frecventat nici una din urmarile ei, mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupa aceea, sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind "meditatia transcendentala".

In rezumat, fapta de care sunt facut vinovat se reduce la audierea unei conferinte publice, organizata intr-un cadru perfect oficial, o conferinta despre care nu aveam motive sa cred ca s-ar desfasura fara aprobarile de rigoare. Cat despre chestionarul pe care l-am completat - ca toti cei de fata - in timpul conferintei, el nu se referea decat la date strict medicale si nu cuprindea nici un angajament de nuanta politica sau religioasa, care sa contrazica adeziunile mele reale la Statutul PCR si la Constitutia tarii. Am fost lamurit, ulterior, ca "meditatia transcendentala", ca organizatie internationala, implica unele aspecte profund negative, de care insa nu puteam avea cunostinta acum doi ani, ca urmare a unui singur contact cu reprezentantul ei. Admitand ca pot fi sanctionat, totusi, pentru o momentana lipsa de vigilenta, mi se pare, in acelasi timp, greu de acceptat ca sanctiunea sa aiba caracterul unei condamnari atat de drastice, ducand nu numai la totala mea discreditare politica, cat si la descalificarea mea profesionala. Intre culpa mea reala si consecintele ei imediate e o uriasa disproportie care, in spiritul echitatii cu care ne-a obisnuit conducerea noastra de partid si de stat, nu poate sa fie corectata. Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa a atator ani de eforturi entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele de viitor (legitime de 33 ani) apelez, tovarase Secretar General, la dreapta dumneavoastra judecata si la intelegerea dumneavoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce-mi doresc e sa-mi dovedesc in continuare, ca si pana acum, buna credinta in loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre in plan universal.

25 mai 1982
Va multumesc,Andrei Gabriel Plesu

Desi Plesu poate sa nu sa fie acuzat, ca dna Mona Musca sa zicem, de ceea ce scria (ca facea) acolo, comportamentul sau pre-'revolutionar' este consistent cu cel post-'revolutionar': a fost mai mult timp si mai aproape de putere decat multi alti politicieni romani. Rezultatele le poate judeca fiecare.

Da click aici ca sa vezi totul!

Romania, un acvariu, in care gasesti un rechin care coexista cu un pestisor

Vorbind de dosariada, iata si parerea unei tinere romance, Andra Matzal, despre colaborationisti si restul (adica generatia lor, a celor care aveau 7 ani in decembrie 1989):


Ai 24 de ani. Aveai 7 ani la Revolutie. Cum vezi tu toata framintarea din jurul deconspirarii Securitatii? Azi afli ca unul a fost turnator, miine afli despre altul.
E o poveste care nu se termina, e o harababura. Ce urmarim noi? Care sint premisele de baza care sa duca la niste rezultate cuantificabile? Cum se procedeaza? Ce vrem sa aflam si in cit timp? Pe unii ii verificam. Bun. Cind afli ca unul a fost securist, ce poti sa faci mai departe? Cum procedezi? Cum il sanctionezi? Spuneti-mi, ca eu nu stiu, mie mi se pare ca totul e o birfa: ai auzit, stii ca si X a turnat la Securitate. Si? Unde apare responsabilitatea? Uite, iti mai dau un exemplu. De cind lucrez la revista Igloo, tot merg la Primarie sa vad ce se intimpla cu spatiul public. Iar la Primarie, in Consiliu, oamenii se reunesc si isi dau seama dupa trei ore de discutii ca nimeni nu stie despre ce s-a vorbit, nimeni nu stie cine este responsabil pentru problemele in cauza. E o disolutie totala de responsabilitate. Si sint tot felul de jocuri subterane, care primeaza, tot felul de sabotaje mici, scenarii, pe care nu pot sa le vad integrate intr-un sistem care sa mai si functioneze.

Da-mi voie sa insist. Lucrezi cu un prieten mai in virsta la un proiect si, la un moment dat, afli ca a fost turnator la Securitate. Cum va evolua relatia ta cu el?
Nu pot sa fac o judecata generala. Depinde de conjunctura. Depinde daca a fost turnator intr-un mod esential, daca si-a facut un scop in viata din a turna.

Sursa: Observatorul cultural, interviu al lui Ovidiu Simonca (click aici)



target="_blank"

Da click aici ca sa vezi totul!

Liiceanu vs. Muscavia peromaneste

S-a implinit aproape o luna de la ultima contributie. De "vina" a fost pe de-o parte vacanta, iar pe de alta faptul ca niciunul din noi nefiind de meserie, nu poti scrie decat daca ai ceva de scris neaparat. Iata acum ca 'dosariada' ia o noua intorsatura si aflam ca inca un rand de aparatori ai moralei post-decembriste este descoperit de sub rahatul colaborationismului cu sistemul anti-romanesc al romanilor. La peromaneste s-au scris mai multe despre Securitate si actorii sai asa ca deocamdata nu-i mare lucru de adaugat. Iata insa scrisoarea deschisa a dlui Liiceanu adresata Monei Musca, este primul comentariu la aceasta intrare.


peromaneste nu este prietenul neconditionat al d-lui Liiceanu, dar considerand din scrisu-i ce a spus Mona Musca la TV, dna Musca a gresit mai mult luandu-ne de fraieri acum decat ca a semnat nu stiu ce in tineretea-i...

Da click aici ca sa vezi totul!