Din mizeriile si tentatiile vietii scriitoricesti

Am mai scris aici despre miza Uniunii scriitorilor din Romania (UScr.). Sunt ceva bani acolo, mai multi decat scriitori se pare, iar asta duce la tot felul de conflicte. Iata un episod recent, al caror protagonisti sunt Nicolae Manolescu si Paul Goma. Arsenalul celor doi s-a extins pana la includerea "antisemitismului" ca unealta de lucru...

Iata cateva din traseele povestii:




Acest articol a aparut in "Gardianul" la data de 2 septembrie 2005

Razboi deschis intre Uniunea Scriitorilor din Romania si revista «Viata romaneasca»

Manolescu il acuza pe Goma de antisemitism

Manuela Golea

Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) critica revista "Viata romaneasca" pentru faptul ca, in urma cu o luna, a publicat un articol considerat "antisemit", preluat din "Jurnalul 2005" al lui Paul Goma. Scandalul ar putea duce la destituirea conducerii revistei, care peste un an implineste un secol de la aparitie.

"Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania isi exprima regretul ca in revista «Viata romaneasca», numarul 6-7 din iunie-iulie 2005, revista editata de Uniunea Scriitorilor, a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu continut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma", se arata intr-un comunicat al USR, din 31 august a.c. "Conducerea Uniunii considera intolerabila ingaduinta cu care redactia revistei «Viata romaneasca» a gazduit in aceasta publicatie idei contrare valorilor si normelor acceptate in lumea contemporana. Ca urmare, se va pune in discutia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor abdicarea colectivului redactional al revistei de la principiul respectului fata de drepturile omului, care exclud orice fel de discriminare. Credem in libertatea de exprimare a ideilor doar in limitele acestui principiu", se mai arata in comunicat. Revista a aparut la inceputul lunii august.


Jurnalul lui Goma, un atac la adresa intelectualilor
Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania, a publicat in ultimul numar al revistei "Viata romaneasca" primul fragment din "Jurnalul 2005". Demersul sau va continua, potrivit sumarului numarului viitor, anuntat pe coperta a IV-a a revistei. Goma, unul dintre scriitorii care nu-si mai gaseste locul in literatura romana, face referire la "Holocaustul in Romania", printre altele precizand ca: "Nu se jeneaza defel holocaustologii cand falsifica documente, cand inverseaza cronologia evenimentelor, cand prezinta efectul drept cauza? De ce s-ar jena, daca noi i-am obisnuit sa aiba in fata o adunatura de muti?, de mutanzi?, de pitestizati?". Textul dur al scriitorului mai face referire la relatia incordata cu intelectualii romani, in special colegi de breasla. In notita din 15 ianuarie 2005, Goma remarca: "In noptile din urma - chiar si in zilele... - am dormit mult; si tot obosit sunt. Stiu care-i motivul: varsta. De doua saptamani am intrat in al 70-lea an! De necrezut. Cum de am ajuns pana aici? Cum de le-am facut Manolestilor, Liicenilor, Blandienilor, Plesilor, Adamestenelor - etc. etc. - una ca asta: sa nu mor?". In finalul fragmentului de jurnal, Goma isi da, insa, arama pe fata. Tot ce scrisese pana acum era un pretext pentru un mesaj peremist explicitat chiar la finalul in care "infiereaza" pozitia pro-iliesciana a intelectualilor din Romania la alegerile prezidentiale din anul 2000, impotriva lui C. V. Tudor. Atat Ion Iliescu, cat si Emil Constantinescu sunt descrisi in purul stil Romania Mare, iar intelectualii sunt facuti "tradatori" de tara pentru ca au indraznit sa se ridice impotriva lui Vadim: "...Desi in timpul mandatului (!) sau Romania a fost crunt jefuita de securisti si de activisti, care pusesera mana pe tezaurul statului, iar romanii au devenit si mai saraci, si mai disperati - in Anul Domnului 2000, cvasitotalitatea intelectualitatii rezistentculturale romane, in frunte cu Anele Ipatescu ale cumpenei dintre milenii, au initiat-semnat APELUL RUSINII, ascuns sub explicatia nesfarsit de inteligenta: «Votati impotriva dictaturii», carevasazica impotriva improbabilei, virtualei dictaturi de dreapta a contracandidatului - insa pentru dictatura reala, exercitata cale de 4 ani de zile, a candidatului bolsevic Iliescu (...) Acestia-acestea - si inca altii, cvasitotalitatea intelighentilor tricolori - au facut in 2000 campanie pentru... Iliescu. Dupa ce facusera campanie pentru alt tradator al tarii, Constantinescu."


Cacealma sau eroare?
In fapt, tot acest tam-tam este o cacealma. Surse din interiorul redactiei ne-au declarat ca se urmareste trecerea revistei "Viata romaneasca" din subordinea USR in cea a Redactiei publicatiilor pentru strainatate "Romania" si, implicit, schimbarea conducerii. Momentan, la conducerea revistei se afla acad. Alexandru Paleologu - director onorific, redactorul-sef Caius Traian Dragomir, fost ambasador la Paris si la Atena, si redactorul-sef adjunct si responsabilul de numar, Liviu Ioan Stoiciu, plecat in vacanta. Potrivit casetei redactionale, "Viata romaneasca" este editata de Uniunea Scriitorilor, cea care suporta plata salariilor si cheltuielile administrative, si de Redactia publicatiilor pentru strainatate, care se ocupa de tiparire.

Horia Garbea, Secretarul USR si semnatarul comunicatului, ne-a declarat ca "redactia este vinovata de neglijenta". O decizie se va lua in 8 septembrie, in Comitetul Director al Uniunii. In opinia sa, se vor discuta doua aspecte: "Se va stabili cine este de vina pentru publicarea textului si s-ar putea decide inlocuirea conducerii". Din cauza dublei administrari, Horia Garbea crede ca "nimeni nu are o raspundere de 100%". In schimb, tot el apreciaza ca nu se pune in discutie desfiintarea acestei reviste, care anul viitor aniverseaza un secol de existenta. "Viata romaneasca" a fost intemeiata la Iasi, in martie 1906, de un grup de intelectuali in frunte cu Constantin Stere si G. Ibraileanu.


Manolescu: Revista nu se afla la prima abatere
Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, ne-a declarat ca: "Revista a aparut undeva la sfarsitul lunii august, desi respectivul articol a fost publicat in numarul din iunie-iulie. Realmente, nu stiu ce voi discuta cu colegii mei (membrii Comitetului Director, n.n.). Noi nu am vrea sa pedepsim pe nimeni, desi cei de la revista nu sunt la prima abatere de acest fel. Deocamdata nu pot spune nimic, pentru ca nu stiu cum vor evolua discutiile. Cu siguranta ca o sa-l chemam pe redactorul responsabil de numar - Liviu Ioan Stoiciu - si vom vedea ce ramane de facut, dat fiind faptul ca redactorul-sef - Caius Traian Dragomir - nu va putea fi prezent, deoarece este ambasador la Atena".

Vizavi de implicarea Redactiei Publicatiilor pentru Strainatate in cadrul "Vietii romanesti", Manolescu ne-a precizat: "Este revista Uniunii, pentru ca, editorial, noi ne ocupam de ea, iar cu Redactia Publicatiilor pentru Strainatate am gasit o co-finantare". (R. Draghici)





Acest articol a aparut in "Gandul" la data de 3 septembrie 2005

Ministerul Culturii subvenţionează o revistă acuzată că promovează antisemitismul

Gheorghiţă Aurelian ION



Într-un comunicat de presă, dat publicităţii în această săptămână, conducerea Uniunii Scriitorilor din România se dezicea de gestul uneia dintre revistele pe care le patronează. „În revista Viaţa românească, numărul 6-7 din iunie-iulie 2005, revistă editată de Uniunea Scriitorilor, a fost permisă de către redacţie apariţia unui text cu conţinut antisemit. Este vorba despre fragmente din «Jurnalul 2005» al lui Paul Goma. (…) Conducerea Uniunii Scriitorilor din România consideră intolerabilă îngăduinţa cu care redacţia revistei Viaţa românească a găzduit în această publicaţie idei contrare valorilor şi normelor acceptate în lumea contemporană”, se afirmă în comunicatul USR. Potrivit lui Horia Gârbea, directorul de imagine al USR şi preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, cazul revistei „Viaţa Românească” va fi discutat în comitetul director al Uniunii, pe 8 septembrie, urmând ca Uniunea Scriitorilor să ia măsuri după ce va discuta cu redactorul-şef al revistei, Liviu Ioan Stoiciu, care a fost, de altfel, şi responsabilul numărului revistei cu pricina. „Comunitatea evreiască din România a reacţionat foarte dur. Dacă ei s-au sesizat, înseamnă că afirmaţiile sunt grave”, a spus Horia Gârbea, care a mai precizat că textul publicat nu făcea referiri deranjante numai cu privire la evrei, ci şi la adresa mai multor intelectuali români, inclusiv cu privire la actualul preşedinte al USR, Nicolae Manolescu.



Ceea ce pentru conducerea Uniunii Scriitorilor este intolerabil la Ministerul Culturii nu are darul să stârnească nici o umbră. Mai mult, exact în săptămâna în care Uniunea Scriitorilor acuza afirmaţiile antisemite din revista pe care o editează, Ministerul Culturii, prin vocea funcţionarului Marius Marian Şolea, secretarul comisiei de subvenţii, enumera pentru Mediafax „Viaţa românească” printre revistele desemnate să primească subvenţie de la stat. În urma selecţiei făcute de comisia de subvenţii organizată la Ministerul Culturii, „Viaţa românească” urmează să primească pentru întregul an 2005, adică şi pentru numărul pus în discuţie, 15.000 lei noi (150 milioane de lei vechi). Deşi cel care semnează în ultimă instanţă pentru alocarea banilor şi, implicit, îşi asumă selecţia este ministrul Culturii, întreaga răspundere este pasată comisiei. „Întreaga responsabilitate pentru selecţia titlurilor şi pentru sumele alocate revine, potrivit legii, reglementărilor şi normelor în vigoare, comisiei. Comisia a făcut judecăţile de valoare şi ea a decis în legătură cu sumele atribuite. MCC nu intervine în această selecţie. Dacă organele statului ne-ar fi sesizat în legătură cu acest aspect, atunci am fi atenţionat comisia, dar acest lucru nu s-a întâmplat”, a declarat secretarul de stat în MCC Ioan Onisei, care a calificat acuzele aduse revistei drept o banală ceartă între intelectuali. De asemenea, Onisei a mai precizat că Uniunea Scriitorilor a avut un reprezentant în comisie şi putea să semnaleze acest fapt.

Cazul ridică însă serioase semne de întrebare cu privire la modul în care au fost selecţionate revistele care urmează să primească subvenţie. În cazul în care membrii comisiei nu ştiau de existenţa textului în „Viaţa românească” se poate pune întrebarea: ce anume, dacă nu conţinutul revistei, a contat în realizarea selecţiei? În cazul în care ştiau, ce valori găsesc de cuviinţă să promoveze?

Comisia de subvenţii este formată din: preşedinte - Solomon Marcus, vicepreşedinte - Florin Iaru (scriitor) şi 11 membri - Marko Eniko , Ioan Zbârciu, Ion Stancu, Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, Ion Pop, Ion Bogdan Lefter, Dan Grigorescu, Mircea Vasilescu, Ştefan Agopian şi Ioan Holban. Ea a subvenţionat în acest an 83 de reviste de cultură, acordându-le o sumă totală de aproape 800.000 de lei noi (8 miliarde lei vechi). Cea mai mare subvenţie, de 95.000 de lei (950 de milioane de lei vechi), a primit-o revista “România Literară”, din Bucureşti. Sume de peste 20.000 de lei (200 de milioane lei vechi) au primit revistele “Apostrof” (25.000 de lei) şi “Steaua” (20.000 de lei), ambele din Cluj-Napoca, “Convorbiri Literare” (25.000 de lei), “Cronica” (20.000 de lei) şi “Timpul” (25.000 de lei), toate din Iaşi, “Cuvântul” (25.000 de lei) şi “Teatrul Azi” (20.000 lei), ambele din Bucureşti, şi “Ramuri” (20.000 de lei) din Craiova.



Acest articol a aparut in "Ziua" la data de 8 septembrie 2005

Paul Goma il da in judecata pe Nicolae Manolescu

Paris 5 septembrie 2005

Domnule Sorin Rosca Stanescu

Va rog sa publicati in ziarul pe care il conduceti, ZIUA, urmatorul A N U N T

Periodicele Gardianul (2 septembrie 2005) si Gandul din 3 septembrie au publicat comentarii mai mult sau mai putin corecte pe marginea Comunicatului din 31 august a.c. al Uniunii Scriitorilor din Romania care anunta - citez din presa (presa citeaza din Comunicat):

"Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania isi exprima regretul ca in revista Viata romaneasca numarul 6-7 din iunie-iulie 2005, revista (sic) editata de Uniunea Scriitorilor, a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu continut antisemit. (subl. mea, P.G.). Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma".

Comunicatul continua (sublinierile mele, P.G.):

"Conducerea Uniunii considera intolerabila ingaduinta cu care redactia revistei Viata romaneasca a gazduit in aceasta publicatie (re-sic!) idei contrare valorilor si normelor acceptate in lumea contemporana. Ca urmare, se va pune in discutia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor abdicarea colectivului redactional al revistei de la principiul respectului fata de drepturile omului care exclud orice fel de discriminare. Credem in libertatea de exprimare a ideilor doar in limitele acestui principiu" (sublinierea mea si trimiterea la Caragiale: "Rezon!").

Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor

Observand cine-cum apara drepturile omului: Manolescu, Balaita, Dimisianu - cum le aparasera ca leii in primavara anului 1977 - mai bag de seama ca jurnalista Manuela Golea de la Gardianul copiaza pana si analfabetismele scriitorului redactor al Comunicatului - cand colporteaza un neadevar, scriind: "Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania..." Pentru Dumnezeu, un jurnalist mai si citeste din an in paste, deci ar fi trebuit sa stie: - nu sunt "membru de onoare", nici macar membru simplu, pentru sfantul motiv ca, in 14 aprilie 1977, pe cand eram arestat de Securitate si amenintat cu o condamnare la moarte, iubitii colegi de breasla din Consiliul Uniunii Scriitorilor m-au exclus - ca "dusman al poporului"; dupa "revolutia" (cea a rezistentilor-prin-cultura, citeste: pe branci, pe sub lavite, tremurand voiniceste de nesfarsit curaj estetic) nu am fost reprimit in Uniunea Scriitorilor, drept care, dupa ani de asteptare sub presedintia lui Dinescu, am declarat in scris, intr-un dialog (publicat de Viata romaneasca - ingrijit de Liviu Ioan Stoiciu) cu chiar succesorul sau Ulici ca, daca asa stau lucrurile in Romania Scriitoare, eu nu ma mai consider facand parte din "breasla" lor.

Tot in treacat citez din opiniile jurnalistei de la Gardianul: "in finalul fragmentului de jurnal, Goma isi da insa, arama pe fata (sic - si subl. mea). Tot ce scrisese pana acum era un pretext pentru un mesaj peremist (s.m.) explicitat chiar in finalul in care Ťinfiereazať pozitia pro-iliesciana a intelectualilor din Romania la alegerile prezidentiale din anul 2002, impotriva lui C.V Tudor (s.m.)". Jurnalista va fi stiind ce inseamna ca cineva "sa-si dea arama pe fata"? Nu - dar scrie (ceea ce nu stie); stie ce este "un mesaj peremist"? Nu - dar scrie, negru pe alb, numele lui C.V. Tudor - care nu exista in textul incriminat! - insa nu din textul meu citeaza dansa, ci din ceea ce soptesc pe la colturi ne-cititorii mei holocaustologi, pe dupa cap cu ne-cititorii "breslasi" ca as fi scris.

Lista celor chemati in instanta

Acestea fiind faptele, anunt: voi da in judecata:

1. Uniunea Scriitorilor din Romania;

2. Asociatia Scriitorilor din Bucuresti

3. Pe Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii;

4. Pe Horia Garbea, director de imagine al USR si presedinte al Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti pentru calomnie la adresa lui Liviu Ioan Stoiciu si a mea

5. Pe conducatorii Comunitatii Evreilor din Romania pentru denunt calomnios.

In legatura cu punctul 5 astept ca USR sa faca publice numele acelor membri ai Comunitatilor Evreilor "care au reactionat foarte dur" si care "Daca ei s-au sesizat, inseamna ca afirmatiile sunt grave" (s. mea) - re-citat din scriitorul roman Horia Garbea, deficient, atat in materie de limba romana cat si de logica.

"Ei", vorba lui H. Garbea, cine sa fie:

"Ei"-ii care nu facusera nimic-nimic-nimic pentru coreligionarul lor Petre Fischer-Navodaru, nici pentru sora sa, Luiza Amalia Elman- Navodaru, in izolarea lor de dupa plecarea noastra in exil, mult mai aspra decat a fiicei lui Pacepa? "Ei" care nu miscasera un deget pentru fiica lui Petre, Ana Maria Navodaru-Goma? "Ei" care nu se sinchisisera de soarta lui Filip-Ieronim Goma, fiul evreicei Ana Maria? Ca sa nu mai vorbim de mine, goi, dar orisicatusi; tata de copil evreu, nu? Ce faceau-dregeau "ei"-i, membrii Comunitatii Evreiesti inainte de decembrie 1989? Sa nu se grabeasca sa minta, fiindca ii stiu: colaborau si profitau! "Ei"-ii care plecasera in Israel, in Occident (de ce nu se vor fi dus in Rusia, patria lor de inima?), oftau de dor de tarisoara, insa cand sufereau pentru soarta oamenilor ramasi sub jug comunist ii aveau in vedere numai pe coreligionarii lor, nu si pentru goi, de parca ei cu mana lor se ocupasera si se infometasera si se tratasera de "dusmani ai poporului", de "fascisti", de "banditi", ei singuri se arestasera si se torturasera si se asasinasera - ei cu mana lor. "Ei"-ii in Romania nu s-au manifestat macar ca "disidenti", necum ca opozanti ai regimului si de ei instaurat. Un om care suferise cumplit; fiind deportat in Transnistria si bun scriitor: Norman Manea, "in exil" la Berlin, apoi la New York, a folosit libertatea de exprimare, nu ca sa demaste (fata de nemtii culpabilizati, fata de americanii nepasatori) caracterul criminal al regimului comunist din Romania? Da de unde, "El" (N. Manea) s-a ocupat doar de demascarea "fascistului Eliade" - ca tot murise el de sase ani... R. Ioanid: cum se opusese "El" comunismului din Romania? Simplu: nu se opusese!, nu se manifestase (in cazul lui Radu Filipescu), pentru a nu-si pune in pericol familia, ma rog frumos.

Si pentru ca am ajuns la C.V. Tudor: au protestat "Ei"-ii macar de forma cand au aflat ca in 1977, generalul Plesita credea ca ma insulta tratandu-ma de "legionar si de jadan"? S-au aratat macar mirati cand C.V. Tudor imi trimitea citatii (pentru calomnie!) adresate lui "Pavel Evremovici Goma"? "Ei"-ii isi vor fi manifestat indignarea cand Tudor Eliad, fiul lui Perahim - altfel komisar bolsevic in Basarabia ocupata in 1940 si, in Romania ocupata, dupa 1944, persecutor si epurrator nemilos al artistilor plastici romani - a acceptat sa fie consilierul aceluiasi C.V. Tudor? Nu cunosc (inca) numele indignatilor vigilenti vanatori de antisemiti inexistenti - dar le voi afla. Sigur este ca tovarasul colonel de Securitate activand sub numele conspirativ: "Iulian Sorin" (desi mai la indemana i-ar fi fost: "Gica Ionescu") este la post, in fruntea Comunitatii - cum la-post fusese in Departamentul Cultelor, apoi ca mana dreapta a rabinului bolsevic Rosen.

De ce nu poate fi vorba de "un razboi Manolescu-Goma"

Jurnalista de la Gardianul si-a supra-intitulat articolul: "Razboiul scriitorilor: Nicolae Manolescu il acuza pe Paul Goma de antisemitism". Corectez:

1) Nu poate fi vorba de razboi: N. Manolescu si cu mine facem parte din categorii, nu doar diferite - moralmente - ci de-a dreptul incompatibile. Sa nu se uite ca inainte de 1989 Manolescu a fost ucenicul fidel al turnatorului de puscarie Ivascu; a frecventat, alaturi de Blandiana, Buzura, Zaciu, Dinescu, Ornea, Dimisianu casa "liberalului bolsevic" diversionist Gogu Radulescu; in iunie 1990, imediat dupa Mineriada Sangeroasa, N. Manolescu, dus de mana de Z. Ornea la Noul Vizir: Iliescu, i-a luat un interviu spalator-de sange, numindu-l "Om cu o mare"; in decembrie 1990 a publicat in Romania literara "dosarul de securitate" al suprasefului Securitatii, criminalul Voican-Voiculescu-Sturdza sub titlul: "Scrisoare deschisa lui Paul Goma". Sa mai pomenesc calatoria in Coreea (sau in China) impreuna cu "presedintele Iliescu"?; distrugerea - nici macar inteligenta - a Aliantei Civice?; campania furibunda impotriva "turnatorului Caraion", insa tacerea desavarsita si complice pastrata asupra turnatorilor din redactie: Baran, Silvestru si... altele? - precum si "iertarea" acordata lui Uricaru, de parca tocmai capatase deslegare de la Magureanu...?;

2) Nu poate fi vorba de un "razboi Manolescu-Goma", fiindca nu doar pe Paul Goma l-a acuzat de antisemitism actuazlul presedinte (pana mai deunazi si el fioros "antisemit"), ci si pe Liviu Ioan Stoiciu - ceea ce constituie o culme a abjectiei-la-romanul-scriitor. Azvarlind in directia mea laturile obstesti, ras-folosite de R. Ioanid, Shafir, Oisteanu si alti holocaustologi, a fost improscat si poetul L.I. Stoiciu - pe deasupra amenintat cu alungarea de la Viata romaneasca, unde este singurul redactor care lucreaza. ...Are sa intervina Manolescu pe langa actualul sef al sau, Lupescu, sa-i dea o slujbulita la concernul Polirom-Cartea romaneasca (dupa ce va fi anexata si institutia Viata Romaneasca, creatia lui Stere?), unde actionar principal este Serge Moscovici, evreul de origine romana care declara pe toate drumurile ca ii uraste pe romani, uraste de moarte Romania - ceea ce nu-l impiedeca sa investeasca in detestata Romanie)?

Astept reuniunea de la 8 septembrie a.c. a Comitetului Director al Uniunii - sub conducerea lui N. Manolescu - alcatuit din: G. Balaita, G. Dimisianu, H. Garbea, M. Mihaies, Marta Petreu, C.M. Spiridon, G. Chifu, Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy Istvan, cand/unde va fi judecat Liviu Ioan Stoiciu. Asa fusesem si eu judecat, am mai spus, repet: in urma cu aproape 50 de ani: in 1956 nu mai traia Stalin, dar stalinismul era in floare - atunci eram "antisovietic"; acum, in Anul Domnului 2005, in plina renastere a ceausismul fara Ceausescu (cel asasinat prin voicanizarea iliasca in urma cu 15 ani), voi/vom fi judecati pentru... "antisemitism").

Va multumesc anticipat pentru publicarea textului in Ziua.
Paul GOMA




Comentariu de la: lucid din Bucuresti

cele doua planuri ale "afacerii"

Cine citeste articolele din Gandul si Gardianul intelege repede ca primul plan este bataia pentru acapararea revistei Viata Romaneasca si, mai ales, a banilor dati ei de catre Ministerul Culturii. In Gandul, cel care scrie articolul, un individ parca Gheorghitza (nu mai destept decat calul din cantecul cu garofitza si Gheorghitza), ajunge cu aberatia atat de departe incat il denunta pe academicianul Solomon Marcus, personalitate de mare echilibru si caracter a comunitatii evreiesti, ca a dat, in calitate de presedinte al comisiei MC, bani Vietii Romanesti fara sa tina cont de ce texte dusmanoase publica revista care, vorba lui Manolescu din Gardianul, "revista nu e la prima abatere" (!!!!!). Am trait sa o vad si pe asta: Manolescu, criticul maiorescian olimpian, acuzand de abateri colegi scriitori exact ca Leonte Rautu. Deci miza e subventia de la MC. In Gardianul se completeaza si ca exista in UScr. indivizi care vaneaza posturile din conducerea redactiei respective. Si mai vine si Goma cu o stire despre trustul de editura Polirom care s-a infratit cu UScr-ul lui Manolescu ca sa ocupe piatza literara romaneasca. Interesant e amanuntul ca Serge Moscovici este actionarul din spatele Polirom. Moscovici si-a publicat memoriile la Polirom acum vreo patru ani, facsimilandu-si si diplomele obtinute la Universitatea ieseana in 1947 unde apare cu adevaratul sau nume din perioada romaneasca, memorii interesante si obiectiv scrise in multe privinte "romanesti", inclusiv in marturisirea facuta ca in anii 45-48 a fost activist pcr in domeniul culturii sub conducerea lui Miron Constantinescu. Emigrat in Franta din 1948, Moscovici a dat acum vreun an un interviu mai lung TVR in care spunea ca nu a mai vizitat niciodata Romania si ca refuza sa mai vorbeasca romaneste (intelegea insa foarte bine intrebarile intervievatoarei) ca sa UITE DE CE A TRAIT in Romania. Aflu acum ca brusc a devenit interesat de finnatarea culturii romane, chiar nu inteleg de ce, poate o fi o simpla afacere? Ca Manolescu vrea sa intre in afaceri cu el, e treaba lui, iar daca adaugam ca Serge Moscovici este tatal lui Pierre Moscovici, raportor Parlament european pentru Romania propus de stanga franceza, e de inteles. Cam asta e tabloul cloacii scriitorimii romane de azi si de ieri. Spun de ieri referindu-ma la ultima carte a lui Goma publicata in Romania, cea cupland textul dedicat "cazului" sau din 1977 cu fragmente masive din dosarul sau de securitate "nume de cod barbosul", unde este o insiruire incredibila de lasitati, turnatorii, refulari, frustrari ale multor "varfuri" literare dambovitzene, legate desigur de cazul Goma dar pilduitoare pentru moralittatea lumii literare romanesti de acum si de totdeauna.
Al doilea plan este mai complicat, si se refera la necesitatea elaborarii uneui stidiu cat mai complet si obiectiv asupra relatiilor romanilor cu evreii in ultimul secol si jumatate. Modelul ar trebui sa fie Soljenitzyn cu al sau Dvesti let vmeste - Doua sute de ani impreuna - recent tradus si in romaneste la editura Univers, carte extrem de incitanta dar necesara pentru apropierea cat mai mult de adevar. Nu e de mirare ca am vazut editii in germana si franceza dar nici una in engleza (sunt curios daca cineva de pe forum a avut acces la vreo traducere engleza), daca cele mai puternice acuze de antisemitism aduse ganditorului rus au venit din California din partea fundatiei Stephen Wise si ale centrului Wiesenthal. Soljenitzyn a realizat doua volume extrem de documentate, cu sute de referinte, iar ceea ce afli de-acolo e de multe ori in premiera absoluta pentru publicul larg. O sa amintesc doar un fapt ce ne priveste: in cazul pogromului de la Chisinau din 1905 (cca 50 mortzi), care a fost - spune Soljenitzyn un amestec de provocari, resentimente economice si interese politicianiste- majoritatea pogromistilor au fost moldoveni, deci problema cu Basarabia e ceva mai veche. Goma greseste fundamental cand generalizeaza nepermis acuzand evreii in general de manifestarile probolsevice si antiromanesti din vara lui 1940, pentru simplul motiv ca, am mai spus-o, erau trei categorii foarte diferite in Romania acelor ani: evreii ardeleni, social bine situati, filomaghiari, neutri fata de romani si putin atrasi de comunism, evreii pamanteni regateni, si ei in majoritate destul de bine realizati social, din care doar o parte era atrasa de comunism, majoritatea fiind atasata sincer statului roman in care isi desfasurau afacerile, si evreii nou veniti in statul creat dupa Marea Unire din imperiul rusesc, majoritar saraci, filorusi si - destui - si filobolsevici si, implicit, acestia din urma cu atitudini antistatale. A-i pune in aceeasi oala chiar si pe toti evreii basarabeni e un neadevar care nu serveste nimanui. Iata de ce ar trebui ca Goma, ajutat de istorici si avand precum Soljenitzyn acces la arhive, sa se inhame mai bine la o istorie a relatiilor romano-evreiesti, incepand cu, sa zicem, cele doua capitole care lipsesc din Raportul comisiei holocaustului, anume perioada 1800-1850 cea cu sosirea masiva a evreilor din est si nord-est in teritoriile romanesti si relatia comunism - unii evrei, incepand cu 1917 episodul Roshal- trimisul lui Lenin si Trotsky -, Odessa, grupurile comuniste, atentatul de la Senat etc etc pana prin 1970 cand Alia a scazut pana la nesemnificativ procentul evreilor romani. Bineinteles oricine altul se poate inhama la o astfel de lucrare, dar cred ca abordand problema obiectiv pe baza de documente la care sa aiba acces, Goma ar putea face un lucru util istoriei noastre comune. Daca tot i se spunea un Soljenitzyn roman in 1977 de ce nu ar urma pilda maestrului?




Acest articol a aparut in "Cotidianul" la data de 8 septembrie 2005

Dezvaluirile Monicai Lovinescu
Cristian Teodorescu

Din volumul 5 al „Jurnalului“ Monicai Lovinescu aflam ca, in 1996, Virgil Magureanu, seful SRI, tine sa o intilneasca neaparat, inainte de alegeri. Devenit presedinte, Emil Constantinescu o someaza sa-l convinga pe Gabriel Liiceanu sa accepte ambasada Romaniei la Paris. Eugen Simion, pe atunci vicepresedintele Academiei, ii trimite mesaje de impacare.

Noul volum din „Jurnalul“ Monicai Lovinescu, aparut la Humanitas, va stirni probabil mari discutii printre politicieni, literati si chiar printre oamenii obisnuiti. Desi autoarea a lasat sa treaca aproape zece ani intre momentul scrierii si cel al publicarii, subiectele si mai ales personajele „Jurnalului“ tin de o actualitate aproape imediata. Acest volum cuprinde doi ani, 1996 si 1997, perioada campaniei electorale, a alegerilor si venirea la putere a Conventiei. Monica Lovinescu e asaltata de telefoane, scrisori si mesaje transmise de romanii care o viziteaza la Paris. Directorul SRI, Magureanu, se straduieste sa-i intre in gratii inainte de alegeri. Mesagerul lui e Mihai Pelin. Acesta se foloseste de alti mesageri, apropiati ai Monicai Lovinescu. SRI-ul detine documente ale Securitatii despre mama Monicai Lovinescu. Seful ar fi incintat sa i le poata oferi.

Santaj discret dinspre SRI

Si retrocedarea apartamentului lui E. Lovinescu s-ar putea rezolva daca Monica Lovinescu da semne de bunavointa. Fie pe filiera SRI, fie pe scurtatura care duce la Cotroceniul lui Ion Iliescu. Refuzuri iritate. Autoarea „Jurnalului“ nu crede in teoria bucuresteana ca Virgil Magureanu ar fi un personaj pozitiv, care se lupta din greu cu fosta Securitate. De la Paris, Monica Lovinescu vede in Magureanu pe mostenitorul Securitatii. Iar in ceea ce il priveste pe Ion Iliescu, nu crede ca acesta ar fi luat-o pe drumul democratiei. In afara de mesagerii de tot felul, bucurestenii cu care Monica Lovinescu discuta des, uneori zilnic, la telefon sint Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Gabriela Adamesteanu. Manolescu, presedinte al PAC, e in campanie electorala. Colinda tara intr-un regim epuizant. Campanie electorala cu bani putini. Monica Lovinescu il sustine. Nu-si face mari iluzii, dar, aflind ce zic sondajele, se intreaba exasperata ce se intimpla cu Romania daca un candidat cu inteligenta si echilibrul lui Manolescu, singurul care n-a fost membru de partid, n-are trecere la alegatori. Dupa infringerea acestuia, crede ca ar fi mai bine ca criticul sa se intoarca la uneltele sale. Nu agreeaza solutia fuzionarii PAC cu PNL, chiar daca o gaseste ingenioasa.

Monica Lovinescu versus Doina Cornea

Dupa victoria lui Emil Constantinescu si desemnarea noului guvern se bucura, dar intimpina cu ochi critic unanimitatea pe care o descopera in presa. Nu i se pare de bun augur. O contreaza pe Doina Cornea, in „Jurnal“, aflind de cererea acesteia ca mass-media sa nu critice noua putere timp de un an. Il aproba pe Octavian Paler pentru articolele sale lipsite de amabilitate la adresa noii puteri. Puterea trebuie avertizata si criticata de presa in legatura cu greselile pe care le face.

Presedintele Constantinescu ajunge la Paris. Discurs la ambasada pentru romanii care se inghesuie sa-l auda. Ajunsa cu intirziere, Monica Lovinescu e primita de noul presedinte cu entuziasm, dar si cu o misiune. Sa ia legatura cu Gabriel Liiceanu si sa-i transmita propunerea de a fi ambasador la Paris. De ce nu i-a trimis Cotroceniul aceasta propunere? Fiindca Liiceanu si-a schimbat numarul de telefon.

Reconciliere ratata de Eugen Simion

Inainte de asta, dar tot dupa alegeri, Eugen Simion ii trimite o carte a sa despre E. Lovinescu, insotita de o scrisoare de mina. Dupa parerea autoarei „Jurnalului“, o tentativa de reconciliere, pe care Monica Lovinescu o respinge sec. Explica in carte: „Cum sa te impaci cu lipsa de caracter?“ Afla, de la Gabriel Liiceanu, ca in timpul vizitei presedintelui Frantei, Chirac, Emil Constantinescu i l-a prezentat acestuia pe filosof ca pe viitorul ambasador al Romaniei la Paris. Asta fara nici o discutie prealabila cu Liiceanu, care nu rosteste „da“, ci un „mda“, in urma caruia Cotroceniul asteapta un telefon de la filosof, in loc sa-i telefoneze. Rezultatul e ca la Paris apare ca ambasador Dumitru Ceausu, diplomat de pe vremea lui Ceausescu. Monicai Lovinescu ambasadorul i se lauda cu niste articole publicate sub pseudonim in „Romania libera“, dorind s-o convinga de bunele sale intentii actuale. Spre ghinionul ambasadorului, Monica Lovinescu nu crede in anonime.

Amicitii si dezamagiri

Acest jurnal nu e scris numai de la distanta, ci si din Bucuresti, unde autoarea sa face doua noi vizite in intervalul acestor doi ani.

Chiar daca scrie ca nu se mai asteapta s-o recunoasca lumea din tara, fosta mare voce de la „Europa libera“ descopera ca are o popularitate care, uneori, o stinghereste. E recunoscuta in avion, in Bucuresti, pe strada, in binom cu Virgil Ierunca. Le cer autografe necunoscuti fericiti sa-i vada. Iar prietenii apropiati si-i disputa in Bucuresti, cu invitatii care mai de care. •

„Jurnalul“ nu-i iarta pe cei apropiati

Monica Lovinescu nu-i iarta in „Jurnal“ nici pe cei apropiati si nici pe cei pentru care a pariat la un moment dat. Dupa casatoria principesei Margareta cu ulterior innobilatul Radu Duda, e convinsa ca s-a terminat cu orice sansa a monarhiei de a reveni in fruntea tarii. De Paul Goma nu mai vrea sa auda, in ciuda incercarilor acestuia de a relua legaturile de odinioara. Dar nu iarta nici scaparile prietenilor de la Bucuresti, cind acestia o dezamagesc, oricit de apropiati i-ar fi. Si asta pentru ca, noteaza ea in jurnal, prietenilor trebuie sa le spui totul.



Si uite asa se mai destrama un mit, acela al scriitorului (roman) ca model si ghid in societate. Si uite asa ajungi sa-ti dai seama de ce multi mor de foame prin alte locuri, caci n-au avut Uniuni proptite--citeste "curele de transmisie".


Addendum

CALUGARUL din USA

Comunismul n-a murit

Am acuzat si inca mai acuzam comunismul pentru cei cincizeci de ani de intuneric care au subjugat istoria Romaniei de la 1945 incoace. Nu-i adevarat. Comunismul nu este vinovat cu nimic pentru aceasta stare de fapt. Comunismul este doar oglinda care reflecta imaginea adevarata a unor caractere care indiferent ce orinduirea sociala in care traiesc isi dezvalui caracterul lor murdar. Daca a existat o cenzura oficiala sub comunism, acum, in asa zisa libertate cenzura se manifesteaza liber institutionalizata prin preluarea puterii culturii de citiva elefanti mafioti care in drumul lor implacabil catre cimitir isi traiesc ultimele zile de glorie de care nu au avut parte atunci cind ar fi dorit. Manolescu, Liiceanu, Simion, Lovinescu, Adamesteanu si ceilalti s-au unit intr-o cosa nostra de proportii legind trompele unei culturi devenita deja frigida. Acum inteleg de ce Manolescu a pierdut alegerile anterioare de la USR. Manoloescu e un debil atunci cind se cramponeaza sa conudca ceva. NU are nici un fel de talent de conducator. E labil, fara personalitate si se remarca numai prin gafe de proportii. El demonstreaza clar ca cultura nu are nimic de-a face cu spiritul practic. De ce el se cramponeaza sa fie in frunte ,,la ceva" indiferent ce, asta numai parshivitenia din el o poate explica.

Un vint de grandomanie strabate cultura romaneasca de azi. Mai ieri, Paleologu junior, critic acerb al diplomatiei romanesti, primeste cu bucurie numirea lui de ambasador in Danemarca. Badilita trage si el cu dintii pentru un post asemanator. Manolescu presedinte. Nu al Romaniei, Doamne fereste, asta ne-ar mai fi trebuit, ci la USR. Big deal ! Plesu ? Plesu a subcombat ca ministru af. externe de doua ori, si ca consultant politic prezidential. Acesti corifei ai culturii n-au astimpar deloc si sub umbrela de ,,baieti dashtepti" cauta si accepta oriece numai shef sa fie. Comunismul in Romania a luat alte forme. Forme mult mai periculoase, mai parshive, mai shmecheresti, mai dubioase pentru ca daca pina mai ieri se putea face o delimitare exacta si precisa asupra cui si cine ne ostructioneaza, azi, in asa zisa stare de libertate, fostii obstructionati devin ostructionantzii de azi. Si vorba lui Panai Istrati : ,,sa te fereasca Dumnezeu de boier parvenit din rindul taranului, ca acesta te va exploata la singe mai draconic decit un boier adevarat".

Da click aici ca sa vezi totul!