Frânturile unei spovedanii mult prea târzii
În anii formării mele ca jurnalist am beneficiat de o bursă la prestigioasa publicație The Guardian mijlocită de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație – CRJI. Centrul a fost înființat de câțiva jurnaliști inimoși care au ales sa părăsească publicațiile la care patronatul le impunea linia editorială, dincolo de propria conștiința. Nu am avut ocazia sa le mulțumesc public dar o fac acum. O parte dintre ei știu cât de mult ii prețuiesc, chiar dacă anii și conjuncturile ne-au dus pe drumuri separate.
În acele vremuri generația mea de jurnaliști a fost sprijinită de o serie de ONG- uri care militau pentru independența jurnaliștilor și dreptul la libera exprimare. Erau anii de sfârșit ai regimului Năstase și era nevoie de un astfel de ajutor pentru jurnaliștii din presa locală (mereu cenzurați, fără resurse, prost plătiți). Cu ajutorul CRJI am fost la Amsterdam la primul congres al ICIJ – un consorțiu global ce reunea sute de jurnaliști de investigație. Venit din Cluj Napoca, de la o mică publicație locală, a fost o experiența ce îmi va rămâne puternic fixată în minte. ONG -urile care în anii aceia (de după 2001) încercau să agrege o comunitate de jurnaliști independenți și profesioniști erau finanțate din surse externe, din zona mult hulitului Soroș dar și pe filiera ambasadelor (în special cea a Marii Britanii) sau a unor centre de jurnalism din Danemarca și Statele Unite. Îmi aduc aminte cu plăcere de jurnaliștii de la agenția SCOOP, un centru danez de investigații foarte profesionist și dedicat sprijinirii cauzei jurnalismului independent în Europa de Est. Așadar, banii și principiile veneau din afară. Cu amendamentul ca mentalitățile unor șefi din ONG- uri erau puțin cam… dâmbovițene, de ce sa ne mințim… Per ansamblu inițiativa era extrem de necesară. Nu pot să nu recunosc acum ca de abia mai târziu m-am întrebat cine plătește accesul nostru la independența jurnalistica și de ce.
Toate bune și frumoase. Printre noi plutea un entuziasm militant dar și resurse financiare și relaționale (întâlniri cu ambasadori, finanțatori externi, diverși lobbyisti pentru democrație, libertate de expresie). Se punea accent pe justiție și jurnalism independent fata de factorul politic; ultimele doua mergeau la pachet in acele vremuri! Țin minte și acum întâlnirea stângace cu ambasadorul Marii Britanii Quinton Quayle venit la Cluj printre altele sa ma cunoască după ce ambasada îmi acordase un premiu de investigație. Quayle avea toată compasiunea și înțelegerea pentru niște tineri care făceau jurnalism cu mijloace precare dar care indirect făceau și opoziție unui partid- stat PSD pus pe băgat pumnul în gura presei. La un moment dat aveam peste zece procese de calomnie cu diverși politruci aflați la putere in județul Cluj. Compasiunea ambasadelor era direct proporțională cu înverșunarea noastră împotriva puterii politice. Faptul ca ai putut stat la masa cu ambasadorul Marii Britanii era în sine o injecție de adrenalina și determinare. Eram convinși ca suntem pe drumul cel bun. O parte din finanțarea proiectelor din extern a încetat după anul 2008, odată cu integrarea in U.E. Au început însă finanțările europene, Soros a rămas pe poziții, s-au dat apoi drumul banilor de la stat, cu alte cuvinte granturi directionate eminamente politic sau pe linia serviciilor de informații. O sa discut despre acestea altădată. După 2007, pentru mine cel puțin, aventura „traingurilor ONG" a cam încetat.
In acei ani nu exista un lider formal al cauzei jurnalismului de investigație dar nici al presei independente. O figura aparte faceau Mircea Toma sau actualii patroni (in acte) de la Hotnews. Publicația militanta pro DNA și SRI a fost înființata inițial printr-un grant european care avea menirea de a sprijini presa locală independenta (o revista a presei locale). După ce au mimat „ajutorul pentru jurnaliștii locali" initiativa a devenit o afacere privată de succes. Țeparul Sima a avut beneficii frumoase de pe urma Hotnews. Așa este deontologia la noi. Însă liderii ONG-urilor se raportau, aproape toți, la direcția de gândire imprimată de Monica Macovei de la APADOR- CH. Nimeni nu bănuia atunci ca va ajunge ministrul Justitiei. Când a ajuns ministru noi toți cei care gravitam mai direct sau indirect in jurul miscarii jurnalismului independent am văzut-o ca pe o victorie personală, ca pe o rasplata data noua pentru anii de prigoana din regimul PSD. Eram naivi.
Activistul civic Monica Macovei de atunci era infinit mai digerabil decât politicianul Macovei de după anul 2012. In ciuda unor rivalități cele câteva ONG-uri de jurnaliști și activiști media erau, cum va spuneam, unite clar de o adversitate declarata fata de PSD, fata de Adrian Nastase, simbolul de atunci al cenzurii mass media, și in general fata de politicieni, fata de baronii locali, fata de corupția politica.
Fundamental este urmatorul fapt: in acel creuzet de ONG- uri s-a născut o Ideologie cu I mare. Ideologia Statului de Drept. O Ideologie pe care după anul 2012 am ajuns sa o recunosc in PR-ul procurorilor anticorupție; in celebrele comunicate de presa sau in abordările de presa privind corupția politica. Eu personal am fost unul dintre promotorii acestui tip de discurs. Pot spune cu mâna pe inima ca am facut-o din convingere și in baza ideilor pe care mi le-am însușit in anii in care am beneficiat de training alături de ONG -uri. Repet, a fost o școala de presa foarte buna. Dar și o școala ideologica. Erai învățat sa gândești intr-un mod anume. Nu o spun defel intr-un sens negativ, dar cu siguranța generația mea a fost prelucrata intr-un sistem de valori de tip ONG adus din exterior. Principala confuzie ideologica care ne-a fost predata era amestecul voit sau nu între jurnalism și militantism civic. Era o Operațiune soft de modelare a modului de gândire. Se observa și acum militantismul pregnant in scriitura unor jurnaliști scoliti in acei ani. In modul in care își scriu textele sau își justifica opiniile. Nu știi ce sunt in principal: jurnaliști, activiști civici, ONG – isti sau „filozofi sociali", profesori de morala publica? Sau toate la un loc. Problema cu moralitatea este al naibi de complicata, mai ales ca majoritatea jurnaliștilor școliți de ONG uri in acei ani au fost fost susținători expliciți ai regimului lui Traian Basescu. Dan Tapalaga este simbolul generatiei jurnalismului militant, pe filiera ideologica a ONG -urilor.
Mai mult, Ideologia la care fac referire vizează o abordare și o metoda de a investiga corupția clasei politice. In ce consta ea? Pot sa va spun cu sinceritate ca in orice subiect de investigații de la care se pleca in acei ani (așa ni se părea firesc) premisa era ca politicianul (baronul) era vinovat in sine (per se). Erau niște hoți, noi jurnaliștii urma doar sa îi dovedim. Sa căutam informațiile și dovezile care sa susțină ideea preconceputa de la care plecam. In sute de cazuri Ideologia a funcționat. Metodele de furat și modul de organizare al rețelelor politice corupte au fost constante indiferent de partid sau alternanța la putere. Cu cât investigam mai mult și mai temeinic vedeam ca Ideologia se confirma și prejudecățile noastre sunt valide. Întreaga mea generația de jurnaliști, și mulți după mine, scolita de ONG -uri, a fost crescută in acest spirit. Era așadar și o metoda de lucru, o tehnica de investigație sa ii spun la modul impropriu, dar era mai presus de asta, cum va spuneam, un mod de gândire. O ideologie anticlasa politica, antisistem, cu precădere anti- PSD.
Ce s-a întâmplat mai departe? A urmat fractura. În timp ce prejudecățile jurnaliștilor se confirmau, campania antibaroni căpăta amploare în societate, „colegii" noștri procurorii câștigau și ei independența și putere. Va spuneam ca nu întâmplator finanțările ONG urilor erau direcționate cu precădere pentru sprijinirea Justiției și a mass media independente. Procurorii școliți la catedra ONG- urilor au început sa facă dosare. De multe ori pornind de la anchetele din media. Era un sistem biela- manivela. La un moment dat, anii 2009 – 2010, in ecuația Justiție – Mass Media s-au introdus în forța băieții de la SRI încât acum nu mai știi ce este articol de presa, ce este dosar penal făcut la comanda, ce este munca serviciilor sau investigația unui procuror onest? Este O ceață totală! După ce SRI a desfășurat ca o plasa câmpul tactic în Justiție au început în forța arestările. În anumite redacții jurnaliștii aplaudau la fiecare reținere televizata. Devenise un spectacol al catușelor. „Colegii" procurori confirmau munca „colegilor" jurnaliști. „Ai văzut, am avut dreptate și cu golanul asta" șopteau unii cuprinși de o fericire lăuntrică.
Întrebare fundamentala: cine a decis din conducerea SRI ca Serviciul sa preia și sa coordoneze campania ideologica anticorupție? Sa o confiște din mâinile mass media și ale societății civile. Si sa o conducă efectiv apoi prin înființare echipelor mixte SRI – DNA? Acela a fost un baiat deștept sau bine antrenat? SRI a preluat o Ideologie născuta din dorința de reforma a Statului și a transformat-o intr-un joc operativ cu ajutorul DNA. Așa s-a născut câmpul tactic, așa s-au prelucrat prin inginerie socială alegerile din ultimii ani. Se creeaza emoția, statul este in pericol, ne ataca corupții, sa luptam și sa rezistam! Dacă lucrurile acestea s-ar fi născut in mod natural in societate ar fi fost in regula dar acum vedem ca aceasta conștiința civică este activata și întreținută cu „telecomanda Facebook" doar in „momentele operative", doar când este nevoie… Faptul ca ieși in strada sa protestezi, pentru ca ești tânăr și nu mai suporti prostia și corupția politicienilor, NU scuza faptul ca ești manipulat ca un guguștiuc. Cum va spuneam: generația mea și-a primit și ea la timpul potrivit portia de „educație ONG". Deci, ii pot înțelege pe TFL – isti.
Sa va dau un exemplu sugestiv.
Țin minte ca in vara anului 2004 am participat la primul desant media din România, in care peste 20 de jurnaliști de investigație din țara am fost relocați pentru o luna la Constanta pentru a ancheta „clanul Mazăre". A urmat o investigație fluviu, atenție, nepublicata de niciun ziar central, din motive de cenzura in mod evident. A fost o munca extraordinara, cu rezultate spectaculoase, multe dintre informațiile culese atunci transformându-se in dosare penale peste ani. Dar când? După aproape 10 ani de la ancheta de presa !!! SRI, DNA știau exact cu ce se ocupa „clanul Mazăre". I-au tolerat și i-au protejat, alta explicație nu exista. Privind retrospectiv, după atâția ani, nu trebuie sa ma amăgesc, fusesem trimiși la Constanta blindați ideologic „sa îl facem pe Mazăre". Cam așa gândeam toți cei din echipa de investigație condusă printre altele de un actual șef de ziar național. Cel care a hotărât ca trebuie sa mergem la Constanta, nu in alt judet baronizat, era intamplator un apropiat al Monicăi Macovei. Repet, toți jurnaliștii implicați in proiect am crezut in ceea ce faceam. Acum însă, după 13 ani de la acele întâmplări, cred sincer ca am fost intr-un fel manipulați, dar ca am crezut cu sinceritate in corectitudinea și validitatea demersului nostru – in investigația noastră jurnalistica. Pe care am făcut-o ca la carte, cu mijoace moderne pentru acea data, profesionist și cu entuziasm. Repet, ce am descoperit noi a fost folosit apoi de către instituții in anchetele oficiale abia după ani și ani, din motive evidente. Adică, reglaje politice.
Am prezentat toate acestea in mod deliberat in amănunt, cu nuanțele de rigoare, cu explicatiile și exemplele de context. Este un fel de spovedanie, fara alte conotatii. Este o bucățică, într-adevăr subiectiva, din realitatea bulversanta pe care am trăit-o și care privește mass media, Justitia și serviciile de informații in ultimii cincisprezece ani. Sunt lucruri, repet, pe care le-am văzut și le-am trăit.
Acum, văzând efectele sociale din acești ultimi ani ale acestei Ideologii pot spune ca ea este profund greșita, în însăși fundamentul ei. Un efect vizibil: zeci de jurnaliști și-au părăsit redacțiile pentru a participa la proteste de strada, au devenit militanți cu discurs politic. Redacții întregi se comporta ca niște partide politice. Barierele dintre comentatorii pe FB, jurnaliștii militanți, ONG- isti sau lobbysti mascati ai unei cauze politice sau civice s-au disipat. Mi-e greu sa denumesc noua specie: majoritatea se declara jurnaliști newmedia, bloggeri, vloggeri etc Jurnaliștii de rit vechi care nu imita comportamentul acestora sunt taxați drept „manipulatori". Cine nu se alătura corului newmedia este un ticălos și vândut politicienilor corupți. Oare de ce nu se întreabă acești băieți și fete dacă, in ce fel, cât și cum sunt manipulați? Dubitația este prima arma a jurnalistului. Când ai doar certitudini drumul spre indoctrinare este deja deschis. Exista corupție și intenția penalilor de a scapă de dosare și condamnări? Evident DA! Exista manipulare cu scop politic în „campania anticorupție", exista abuzuri, exista servicii băgate în Justiție, la fel de hotărât putem spune DA!
Un alt exemplu sugestiv, cel mai important lider al USR din Senat este un fost jurnalist de „rit vechi" care in paralel și-a construit o cariera de activist de mediu, dar care își primea banii însă de la o publicație finanțata de un ONG anticorupție, de altfel respectabil. A fost plătit in paralel ca jurnalist și in diverse proiecte ONG. In paralel scria cărți angajante și făcea politica explicita. A ajuns astfel lider al partidului lui Nicușor Dan. A ieșit in strada pozând in continuare ca activist/ jurnalist (omul scrie pe un blog un jurnal de Parlament) deși este deja senator al României, demnitate pe care demonstrează ca nu o respecta dar încasează senin indemnizația și beneficiile ce rezida din funcția de vicepreședinte al Senatului. Ești politician sau ONG-ist, jurnalist sau activist? Cauti sa impui Adevarul suprem sau ești demnitar, informezi publicul sau îl atragi intr-o cauza pentru care ești plătit sau in care crezi? E o nebunie !!! Ca el sunt sute de exemple: de consultanți, analiști pe diverse teme (chiar și in servicii secrete și anticorupție) activiști, politicieni- tehnocrati, pretinși lideri de opinie, trend setteri, pretinși jurnaliști, militanti- activiști, etern ONG- isti… I-am văzut in guvernul Cioloș dar și pe la PSD mai nou.
Ce-i de făcut? Mai nimic din păcate. Procesul de transformare al mass media, al modului în care societatea funcționează în baza stimulilor rețelelor de socializate este ireversibil. Cei care dețin tehnologia și resursele financiare pentru a controla și disemina informația dețin adevărata putere. Cei care controlează eterul Internetului. Aceste resurse se afla DOAR la mâna serviciilor de informații, prin prisma bugetelor de sute de milioane de euro. Mass-media tradițională de abia mai poate respira.
Viitorul nostru stă ascuns într-un smartphone.
Silviu ManastireÎn anii formării mele ca jurnalist am beneficiat de o bursă la prestigioasa publicație The Guardian mijlocită de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație – CRJI. Centrul a fost înființat de câțiva jurnaliști inimoși care au ales sa părăsească publicațiile la care patronatul le impunea linia editorială, dincolo de propria conștiința. Nu am avut ocazia sa le mulțumesc public dar o fac acum. O parte dintre ei știu cât de mult ii prețuiesc, chiar dacă anii și conjuncturile ne-au dus pe drumuri separate.
În acele vremuri generația mea de jurnaliști a fost sprijinită de o serie de ONG- uri care militau pentru independența jurnaliștilor și dreptul la libera exprimare. Erau anii de sfârșit ai regimului Năstase și era nevoie de un astfel de ajutor pentru jurnaliștii din presa locală (mereu cenzurați, fără resurse, prost plătiți). Cu ajutorul CRJI am fost la Amsterdam la primul congres al ICIJ – un consorțiu global ce reunea sute de jurnaliști de investigație. Venit din Cluj Napoca, de la o mică publicație locală, a fost o experiența ce îmi va rămâne puternic fixată în minte. ONG -urile care în anii aceia (de după 2001) încercau să agrege o comunitate de jurnaliști independenți și profesioniști erau finanțate din surse externe, din zona mult hulitului Soroș dar și pe filiera ambasadelor (în special cea a Marii Britanii) sau a unor centre de jurnalism din Danemarca și Statele Unite. Îmi aduc aminte cu plăcere de jurnaliștii de la agenția SCOOP, un centru danez de investigații foarte profesionist și dedicat sprijinirii cauzei jurnalismului independent în Europa de Est. Așadar, banii și principiile veneau din afară. Cu amendamentul ca mentalitățile unor șefi din ONG- uri erau puțin cam… dâmbovițene, de ce sa ne mințim… Per ansamblu inițiativa era extrem de necesară. Nu pot să nu recunosc acum ca de abia mai târziu m-am întrebat cine plătește accesul nostru la independența jurnalistica și de ce.
Toate bune și frumoase. Printre noi plutea un entuziasm militant dar și resurse financiare și relaționale (întâlniri cu ambasadori, finanțatori externi, diverși lobbyisti pentru democrație, libertate de expresie). Se punea accent pe justiție și jurnalism independent fata de factorul politic; ultimele doua mergeau la pachet in acele vremuri! Țin minte și acum întâlnirea stângace cu ambasadorul Marii Britanii Quinton Quayle venit la Cluj printre altele sa ma cunoască după ce ambasada îmi acordase un premiu de investigație. Quayle avea toată compasiunea și înțelegerea pentru niște tineri care făceau jurnalism cu mijloace precare dar care indirect făceau și opoziție unui partid- stat PSD pus pe băgat pumnul în gura presei. La un moment dat aveam peste zece procese de calomnie cu diverși politruci aflați la putere in județul Cluj. Compasiunea ambasadelor era direct proporțională cu înverșunarea noastră împotriva puterii politice. Faptul ca ai putut stat la masa cu ambasadorul Marii Britanii era în sine o injecție de adrenalina și determinare. Eram convinși ca suntem pe drumul cel bun. O parte din finanțarea proiectelor din extern a încetat după anul 2008, odată cu integrarea in U.E. Au început însă finanțările europene, Soros a rămas pe poziții, s-au dat apoi drumul banilor de la stat, cu alte cuvinte granturi directionate eminamente politic sau pe linia serviciilor de informații. O sa discut despre acestea altădată. După 2007, pentru mine cel puțin, aventura „traingurilor ONG" a cam încetat.
In acei ani nu exista un lider formal al cauzei jurnalismului de investigație dar nici al presei independente. O figura aparte faceau Mircea Toma sau actualii patroni (in acte) de la Hotnews. Publicația militanta pro DNA și SRI a fost înființata inițial printr-un grant european care avea menirea de a sprijini presa locală independenta (o revista a presei locale). După ce au mimat „ajutorul pentru jurnaliștii locali" initiativa a devenit o afacere privată de succes. Țeparul Sima a avut beneficii frumoase de pe urma Hotnews. Așa este deontologia la noi. Însă liderii ONG-urilor se raportau, aproape toți, la direcția de gândire imprimată de Monica Macovei de la APADOR- CH. Nimeni nu bănuia atunci ca va ajunge ministrul Justitiei. Când a ajuns ministru noi toți cei care gravitam mai direct sau indirect in jurul miscarii jurnalismului independent am văzut-o ca pe o victorie personală, ca pe o rasplata data noua pentru anii de prigoana din regimul PSD. Eram naivi.
Activistul civic Monica Macovei de atunci era infinit mai digerabil decât politicianul Macovei de după anul 2012. In ciuda unor rivalități cele câteva ONG-uri de jurnaliști și activiști media erau, cum va spuneam, unite clar de o adversitate declarata fata de PSD, fata de Adrian Nastase, simbolul de atunci al cenzurii mass media, și in general fata de politicieni, fata de baronii locali, fata de corupția politica.
Fundamental este urmatorul fapt: in acel creuzet de ONG- uri s-a născut o Ideologie cu I mare. Ideologia Statului de Drept. O Ideologie pe care după anul 2012 am ajuns sa o recunosc in PR-ul procurorilor anticorupție; in celebrele comunicate de presa sau in abordările de presa privind corupția politica. Eu personal am fost unul dintre promotorii acestui tip de discurs. Pot spune cu mâna pe inima ca am facut-o din convingere și in baza ideilor pe care mi le-am însușit in anii in care am beneficiat de training alături de ONG -uri. Repet, a fost o școala de presa foarte buna. Dar și o școala ideologica. Erai învățat sa gândești intr-un mod anume. Nu o spun defel intr-un sens negativ, dar cu siguranța generația mea a fost prelucrata intr-un sistem de valori de tip ONG adus din exterior. Principala confuzie ideologica care ne-a fost predata era amestecul voit sau nu între jurnalism și militantism civic. Era o Operațiune soft de modelare a modului de gândire. Se observa și acum militantismul pregnant in scriitura unor jurnaliști scoliti in acei ani. In modul in care își scriu textele sau își justifica opiniile. Nu știi ce sunt in principal: jurnaliști, activiști civici, ONG – isti sau „filozofi sociali", profesori de morala publica? Sau toate la un loc. Problema cu moralitatea este al naibi de complicata, mai ales ca majoritatea jurnaliștilor școliți de ONG uri in acei ani au fost fost susținători expliciți ai regimului lui Traian Basescu. Dan Tapalaga este simbolul generatiei jurnalismului militant, pe filiera ideologica a ONG -urilor.
Mai mult, Ideologia la care fac referire vizează o abordare și o metoda de a investiga corupția clasei politice. In ce consta ea? Pot sa va spun cu sinceritate ca in orice subiect de investigații de la care se pleca in acei ani (așa ni se părea firesc) premisa era ca politicianul (baronul) era vinovat in sine (per se). Erau niște hoți, noi jurnaliștii urma doar sa îi dovedim. Sa căutam informațiile și dovezile care sa susțină ideea preconceputa de la care plecam. In sute de cazuri Ideologia a funcționat. Metodele de furat și modul de organizare al rețelelor politice corupte au fost constante indiferent de partid sau alternanța la putere. Cu cât investigam mai mult și mai temeinic vedeam ca Ideologia se confirma și prejudecățile noastre sunt valide. Întreaga mea generația de jurnaliști, și mulți după mine, scolita de ONG -uri, a fost crescută in acest spirit. Era așadar și o metoda de lucru, o tehnica de investigație sa ii spun la modul impropriu, dar era mai presus de asta, cum va spuneam, un mod de gândire. O ideologie anticlasa politica, antisistem, cu precădere anti- PSD.
Ce s-a întâmplat mai departe? A urmat fractura. În timp ce prejudecățile jurnaliștilor se confirmau, campania antibaroni căpăta amploare în societate, „colegii" noștri procurorii câștigau și ei independența și putere. Va spuneam ca nu întâmplator finanțările ONG urilor erau direcționate cu precădere pentru sprijinirea Justiției și a mass media independente. Procurorii școliți la catedra ONG- urilor au început sa facă dosare. De multe ori pornind de la anchetele din media. Era un sistem biela- manivela. La un moment dat, anii 2009 – 2010, in ecuația Justiție – Mass Media s-au introdus în forța băieții de la SRI încât acum nu mai știi ce este articol de presa, ce este dosar penal făcut la comanda, ce este munca serviciilor sau investigația unui procuror onest? Este O ceață totală! După ce SRI a desfășurat ca o plasa câmpul tactic în Justiție au început în forța arestările. În anumite redacții jurnaliștii aplaudau la fiecare reținere televizata. Devenise un spectacol al catușelor. „Colegii" procurori confirmau munca „colegilor" jurnaliști. „Ai văzut, am avut dreptate și cu golanul asta" șopteau unii cuprinși de o fericire lăuntrică.
Întrebare fundamentala: cine a decis din conducerea SRI ca Serviciul sa preia și sa coordoneze campania ideologica anticorupție? Sa o confiște din mâinile mass media și ale societății civile. Si sa o conducă efectiv apoi prin înființare echipelor mixte SRI – DNA? Acela a fost un baiat deștept sau bine antrenat? SRI a preluat o Ideologie născuta din dorința de reforma a Statului și a transformat-o intr-un joc operativ cu ajutorul DNA. Așa s-a născut câmpul tactic, așa s-au prelucrat prin inginerie socială alegerile din ultimii ani. Se creeaza emoția, statul este in pericol, ne ataca corupții, sa luptam și sa rezistam! Dacă lucrurile acestea s-ar fi născut in mod natural in societate ar fi fost in regula dar acum vedem ca aceasta conștiința civică este activata și întreținută cu „telecomanda Facebook" doar in „momentele operative", doar când este nevoie… Faptul ca ieși in strada sa protestezi, pentru ca ești tânăr și nu mai suporti prostia și corupția politicienilor, NU scuza faptul ca ești manipulat ca un guguștiuc. Cum va spuneam: generația mea și-a primit și ea la timpul potrivit portia de „educație ONG". Deci, ii pot înțelege pe TFL – isti.
Sa va dau un exemplu sugestiv.
Țin minte ca in vara anului 2004 am participat la primul desant media din România, in care peste 20 de jurnaliști de investigație din țara am fost relocați pentru o luna la Constanta pentru a ancheta „clanul Mazăre". A urmat o investigație fluviu, atenție, nepublicata de niciun ziar central, din motive de cenzura in mod evident. A fost o munca extraordinara, cu rezultate spectaculoase, multe dintre informațiile culese atunci transformându-se in dosare penale peste ani. Dar când? După aproape 10 ani de la ancheta de presa !!! SRI, DNA știau exact cu ce se ocupa „clanul Mazăre". I-au tolerat și i-au protejat, alta explicație nu exista. Privind retrospectiv, după atâția ani, nu trebuie sa ma amăgesc, fusesem trimiși la Constanta blindați ideologic „sa îl facem pe Mazăre". Cam așa gândeam toți cei din echipa de investigație condusă printre altele de un actual șef de ziar național. Cel care a hotărât ca trebuie sa mergem la Constanta, nu in alt judet baronizat, era intamplator un apropiat al Monicăi Macovei. Repet, toți jurnaliștii implicați in proiect am crezut in ceea ce faceam. Acum însă, după 13 ani de la acele întâmplări, cred sincer ca am fost intr-un fel manipulați, dar ca am crezut cu sinceritate in corectitudinea și validitatea demersului nostru – in investigația noastră jurnalistica. Pe care am făcut-o ca la carte, cu mijoace moderne pentru acea data, profesionist și cu entuziasm. Repet, ce am descoperit noi a fost folosit apoi de către instituții in anchetele oficiale abia după ani și ani, din motive evidente. Adică, reglaje politice.
Am prezentat toate acestea in mod deliberat in amănunt, cu nuanțele de rigoare, cu explicatiile și exemplele de context. Este un fel de spovedanie, fara alte conotatii. Este o bucățică, într-adevăr subiectiva, din realitatea bulversanta pe care am trăit-o și care privește mass media, Justitia și serviciile de informații in ultimii cincisprezece ani. Sunt lucruri, repet, pe care le-am văzut și le-am trăit.
Acum, văzând efectele sociale din acești ultimi ani ale acestei Ideologii pot spune ca ea este profund greșita, în însăși fundamentul ei. Un efect vizibil: zeci de jurnaliști și-au părăsit redacțiile pentru a participa la proteste de strada, au devenit militanți cu discurs politic. Redacții întregi se comporta ca niște partide politice. Barierele dintre comentatorii pe FB, jurnaliștii militanți, ONG- isti sau lobbysti mascati ai unei cauze politice sau civice s-au disipat. Mi-e greu sa denumesc noua specie: majoritatea se declara jurnaliști newmedia, bloggeri, vloggeri etc Jurnaliștii de rit vechi care nu imita comportamentul acestora sunt taxați drept „manipulatori". Cine nu se alătura corului newmedia este un ticălos și vândut politicienilor corupți. Oare de ce nu se întreabă acești băieți și fete dacă, in ce fel, cât și cum sunt manipulați? Dubitația este prima arma a jurnalistului. Când ai doar certitudini drumul spre indoctrinare este deja deschis. Exista corupție și intenția penalilor de a scapă de dosare și condamnări? Evident DA! Exista manipulare cu scop politic în „campania anticorupție", exista abuzuri, exista servicii băgate în Justiție, la fel de hotărât putem spune DA!
Un alt exemplu sugestiv, cel mai important lider al USR din Senat este un fost jurnalist de „rit vechi" care in paralel și-a construit o cariera de activist de mediu, dar care își primea banii însă de la o publicație finanțata de un ONG anticorupție, de altfel respectabil. A fost plătit in paralel ca jurnalist și in diverse proiecte ONG. In paralel scria cărți angajante și făcea politica explicita. A ajuns astfel lider al partidului lui Nicușor Dan. A ieșit in strada pozând in continuare ca activist/ jurnalist (omul scrie pe un blog un jurnal de Parlament) deși este deja senator al României, demnitate pe care demonstrează ca nu o respecta dar încasează senin indemnizația și beneficiile ce rezida din funcția de vicepreședinte al Senatului. Ești politician sau ONG-ist, jurnalist sau activist? Cauti sa impui Adevarul suprem sau ești demnitar, informezi publicul sau îl atragi intr-o cauza pentru care ești plătit sau in care crezi? E o nebunie !!! Ca el sunt sute de exemple: de consultanți, analiști pe diverse teme (chiar și in servicii secrete și anticorupție) activiști, politicieni- tehnocrati, pretinși lideri de opinie, trend setteri, pretinși jurnaliști, militanti- activiști, etern ONG- isti… I-am văzut in guvernul Cioloș dar și pe la PSD mai nou.
Ce-i de făcut? Mai nimic din păcate. Procesul de transformare al mass media, al modului în care societatea funcționează în baza stimulilor rețelelor de socializate este ireversibil. Cei care dețin tehnologia și resursele financiare pentru a controla și disemina informația dețin adevărata putere. Cei care controlează eterul Internetului. Aceste resurse se afla DOAR la mâna serviciilor de informații, prin prisma bugetelor de sute de milioane de euro. Mass-media tradițională de abia mai poate respira.
Viitorul nostru stă ascuns într-un smartphone.
