Adrian Severin
Razboiul ne bate la usa, dar si noi batem la usa razboiului
Casandrele analizei politice prevestesc ca in cateva luni Rusia va declansa un razboi conventional la scara mondiala trecand actualul razboi hibrid intr-o faza superioara. Argumentul este acela ca, incapabil sa rezolve criza economico-sociala interna, consecutiva sanctiunilor economice impuse de Occidentul euro-atlantic si prabusirii pretului mondial al petrolului, Presedintele Putin va fi obligat sa o exporte prin cearea unei crize majore externe.
Rationamentul nu este lipsit de merite. Intotdeauna surplusul de presiune din cazanul social, imposibil de neutralizat prin terapii economice nationale, a fost eliminat lasand aburul nemultumirilor interne sa fuga in mediul confruntarilor internationale. Asa s-a intamplat in perioada interbelica, atunci cand Germania, supusa unor sanctiuni economice aberante, si Japonia, sufocata de politicile economice americane, au fost impinse sa impinga lumea intr-o noua si devastatoare conflagratie mondiala. Pentru similaritate de cauze, se poate ajunge, desigur, la efecte similare. I
Chiar daca stie ca ii este aproape imposibil sa castige un razboi conventional cu NATO si, de aceea, fara indoiala, doreste sa il evite, Presedintele Putin nu isi poate permite sa capituleze fara lupta. Nici o mare natiune nu va capitula vreodata inainte de a incerca toate celelalte mijloace aflate la dispozitia sa pentru a evita infrangerea si a-si promova agenda.
Analistii mai inainte amintiti cred ca amorsarea conflictului ruso-occidental nu va avea loc printr-un atac direct impotriva vreunui stat membru al NATO, ci printr-o interventie militara rusa directa, semnificativa si explicita in Ucraina, sub un pretext oarecare. Aceasta ar trebui sa atraga un raspuns simetric al NATO, desi Ucraina nu ii este membru si art. 5 al Tratatului de la Washington nu i se aplica.
De ce? Oracolele nu ne spun dar ne-a spus-o deja Zbigniew Brzezinski in cartea sa "Marea tabla de sah". Rusia fara Ucraina este o putere regionala. Impreuna cu Ucraina, este un imperiu cu impact global. Acest imperiu are capacitatea de a coagula si domina un bloc euro-asiatic in raport cu care Europa este vulnerabila iar SUA pierd pozitia de superputere mondiala fara egal. America si aliatii sai (adevarati) din NATO nu pot permite Rusiei (si nimanui altcuiva) sa domine Eurasia, asa cum nu au permis si nu pot permite Germaniei (mai ales in alianta cu Rusia) sa controleze Europa.
Analiza nu inseamna insa numai diagnoza, ci si prognoza. In acest sens, analistii despre care vorbim anticipeaza ca reactia occidentala la provocarea rusa nu va fi simetrica; respectiv va fi una moale. Motivul acestei erori este identificat in starea de confuzie strategica a SUA, aflate in procesul de tranzitie de la o administratie fara energie la una fara criterii ideologico-morale precise, in deruta si slabirea UE ca efect al Brexitului, precum si in conciliatorismul germano-franco-italian.
Impotriva unei astfel de atitudini capitularde, conducand spre bascularea echilibrului de putere la nivel mondial in favoarea Estului, se recomanda accelerarea politicii de inarmare a membrilor NATO, simultan cu intarirea reala si proportionala cu amenintarea rusa a pozitiilor acestora la frontiera estica a aliantei. Ceea ce se are in vedere este descurajarea nu prin gesturi demonstrative cu caracter simbolic, ci printr-un echilibru de forte militare autentic, similar celui care a asigurat pacea emisferei nordice in timpul Razboiului Rece.
Ceea ce uliii analizei geopolitice nu vad, este ca armele, cu cat sunt mai multe, sporesc riscul razboiului iar nu sansa pacii. Cursa inarmarilor in cautarea echilibrului de forte, stimuleaza atat credinta adversarilor ca pot indrazni confruntarea decisiva intrucat cu putin noroc pot prevala unul asupra altuia, cat si cresterea industriei militare care, pe masura ce produce mai mult, preseaza pentru extinderea "pietei de desfacere", adica a zonei de razboi. Ca orice industrie, si cea militara este dependenta de cerere, urand productia pe stoc.
Ca echilibrul militar nu garanteaza pacea, o demonstreaza chiar geopolitologul neoconservator american Robert Kagan in cartea sa "Lumea construita de America". Acesta arata ca echilibrul terorii a descurajat razboiul numai atunci cand in calcul au intrat armele nucleare. Protagonistii Razboiului Rece nu s-au atacat unul pe altul numai intrucat forta devastatoare a acestora putea prin efect de recul sa il distruga chiar pe acela care ar fi aplicat prima lovitura. Dimpotriva, echilibrul militar osificat intre aliantele europene adverse a condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial iar cel dinamic intre invinsii si invingatorii acestuia a precipitat izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial. (O afirma si Henry Kissinger in lucrarea "Ordinea mondiala").
Daca asa stau lucrurile cu inarmarea conventionala, daca suntem de acord ca o confruntare nucleara este de evitat atat timp cat ea produce doar invinsi si supravietuitori iar nu invingatori, daca ne temem ca Rusia va provoca un razboi in viitorul apropiat si daca apreciem ca o atare provocare isi are originea in criza economico-sociala care macina puterea rusa din interior, de ce oare nu actionam asupra cauzei, in loc sa ne adresam efectului? Cu alte cuvinte, de ce Occidentul ar trebui sa isi foloseasca resursele financiare pentru escaladarea inarmarii, franand astfel propria sa dezvoltare interna, in loc sa sprijine iesirea Rusiei din criza economica, procurandu-si astfel o mare piata de desfacere cu cerere solvabila? Oare nu poate fi "dezarmata" Rusia si altfel decat prin inarmarea Occidentului?
Desigur aceste intrebari nu sugereaza renuntarea la pregatirea pentru un eventual razboi - si vis pacem para bellum - ci asocierea si moderarea acesteia cu un fel de Plan Marshall pentru Rusia. Negocierea conditiilor pentru adoptarea si aplicarea lui ar putea avea loc in cadrul unei noi Conferinte pentru Securitate si Cooperare in emisfera nordica, respectiv intr-o Europa extinsa de la stramtoarea Bering la stramtoarea Bering sau, de ce nu, de la San Fracisco la Shanghai.
Poate ca Occidentul va avea mai mult noroc cu un al doilea Plan Marshall decat a avut, dupa cum se vede astazi, cu al Doilea Razboi Mondial. Cand razboiul iti bate la usa, este mai intelept ca tu sa bati la usa pacii. Altminteri ai putea castiga razboiul dar vei pierde pacea. Or, numai pacea merita cu adevarat un razboi. In primul rand, un razboi cu propriile noastre porniri razboinice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu