Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea. Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist! Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente: Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din '40. Acesta este un fapt. Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria. Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite. Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat. Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă. Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale. Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu. În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti. În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru. Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din '65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român" – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei. Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII… Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi" şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti). Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867. Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5. Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras: Iată aşadar ce spune acest articol 1: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească. (Textul de mai sus este o sinteză a afirmaţiilor făcute de Prof. Acad. Dinu C. Giurescu la emisiunea „Punctul de întâlnire" de la Antena 3) |
30.12.11
DINU C. GIURESCU: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre
11.12.11
ras-crucea timpului nostru
Gabriela Cretu pune urmatoarea problema:
”Regula de aur” și Constituția
10.12.11
Acum Parlamentul poate dovedi că există! Sau nu…
9 DECEMBER 2011 35 VIEWS 3 COMMENTS
Trăim epoca ultimei capitulări necondiționate! Dupa asta este greu de imaginat ce se poate întâmpla. România nu știa că va decide. România nu știa ce va decide. România a decis. România nu a aflat încă ce a decis. Ce mai rămâne de făcut este ca parlamentul să se trezească! PS Sper că este evident despre ce vorbesc. Pentru noi, 9 decembrie va fi o zi tristă…
3 Comments »
gabicretu (author) A spus:
Dupa deciziile luate la Consiliul European de astăzi, cea mai buna evaluare o face Cristine Lagarde ”Este un pas semnificativ pe calea Dreapta”. Prefer calea Stanga!N. Raducanu A spus:
Intr-adevar, se adopta usor decizii istorice doar pentru ca o tara relativ mica nu poate spune NU, cand cei mari spun DA. Printre altele, in deciziile luate ieri la Bruxelles, este vorba si de sanctionarea tarilor ce nu indeplinesc niste conditii procentuale impuse prin documente ale UE, semnate - la elaborare sau dupa aceea - si de niste reprezentanti, totusi temporari, ai tarii noastre. O buna guvernare nu se reduce insa la 3% deficit bugetar si 0,5% deficit structural. Chiar si aceste cifre pot face, de la o tara la alta, fie bine, fie rau pe termen lung, populatiei. A da aprecieri ca o guvernare este sau nu corespunzatoare, necesita un amplu set de criterii, nu numai financiare, ci si politice si sociale, alese cu grija si suficient de flexibile pentru a fi adaptabile specificului national. Aplicarea automata de sanctiuni, financiare sau penale, de catre un organism international, ar reprezenta o incalcare grava a brumei de suveranitate pe care o mai poseda tarile membre ale UE. Fara indoiala ca aceasta va provoca cu timpul nemultumirea populatiei, cu riscul de a fi martorii unei recrudescente a nationalismului de extrema-dreapta.
P.S. Unde poate fi citita evaluarea d-nei Lagarde?
P.P.S. Este interesant ca partidul social-democrat german, nu a criticat deciziile luate la Bruxelles decat sustinand ca ele sunt insuficiente si ca d-na Merkel trebuia sa fie mai hotarata in promovarea liniei de “salvare” a euro-ului. Probabil ca pozitia P.S. francez va fi asemanatoare. Ce sa mai credem deci despre partidele “stangii” oficiale europene?Dinica peromaneste A spus:
Uniunea Europeana nu e un drept, ci un merit.
A gandi ca +27 de natiuni pot merge mai departe pe modelul Lisabonei e o iluzie.
Romaia ar face bine sa-si vada interesele si poate chiar sa… nationalizeze niscaiva obiective strategice. Oops, ultima data cand TOATE erau nationale, l-am omorat pe Ceausescu si de acolo, in secventa scurta, am distrus totul si am devalizat bancile…
Post-neo-colonialism pe fatza? Turbo!
Gabriela, aici nu-i vorba de stanga vs. dreapta, ci de da pe fatza ceea ce se intampla deja de ceva timp. Unii conteaza mai mult decat altii, iar noi am facut totul sa contam din ce in ce mai putin.
@ N. Raducanu: Social Democratii germani sub Schroeder au fost cei care au pus bazele presperitatii germane de acum–si pentru asta au deviat de la social democratie. Recrudescenta nationalismului este intr-adevar din nou in cartzi, pentru ca pana si un semi-mastodont ca Germania trebuie sa stie ca la actiune exista si reactiune. Asaincat, daca franco-germanii nu vor avea in proiect ideea de justitie la nivel european, bunastarea lor va fi de scurta durata.
7.12.11
să o ajuţi să coboare de acolo
Turtle Stuck between the Palm Trees at Clearwater Beach Walk, originally uploaded by Fifth World Art.
ŢESTOASA DE PE STÂLP
Un tânăr, aflat la plimbare într-un parc, se opreşte să se odihnească pe o bancă. Alături de el se odihnea deja un bătrân, cu care a intrat în vorbă, mai întâi – banalităţi, apoi despre ţară, guvernanţi, despre politicieni şi legiuitori. Bătrânul îi spune tânărului :
- Eu creed că parlamentarii şi alţii asemenea lor sunt ca o broască ţestoasă cocoţată pe un stâlp ...
- Scuzaţi-mă, domnule, nu înţeleg această analogie ; ce înseamnă asta?
- Dacă vezi o broască ţestoasă în echilibru pe un stâlp, la ce concluzie ai putea să ajungi ?
- Tot nu înţeleg ...
- În primul rând, nu înţelegi cum a ajuns acolo ; în al doilea rând, nu-ţi vine să crezi că poate sta acolo ; în al treilea rând, ştii sigur că nu ar fi putut ajunge acolo singură ; în al patrulea rând, ştii că ar trebui să faci ceva ca să nu mai stea acolo ; în fine, în al cincilea rând, este evident faptul că broasca ţestoasă nu va putea face nimic folositor cât timp va sta acolo!
- Şi concluzia dumneavoastră care ar fi?
- Aceea că singurul lucru raţional pe care poţi să-l faci este să o ajuţi să coboare de acolo!!!
Destinatii
Postări populare
-
Republican presidential front-runner Donald Trump visited the editorial board of The Washington Post on Mar. 21. Here is audio of the ful...
-
Autor: D.I.A.. Toti oamenii de casa ai lui Adrian Nastase s-au adunat sa sarbatoreasca botezul fiicei multimiliardarului Adrian Petrache Pen...
-
La batranete neimplinita pe masura aspiratiilor incercam cumva sa recuperam timpul nefructificat? Punem pe piata ideilor teorii foarte specu...
-
Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Atentate, vizite şi simboluri criptice de Ion Maldarescu Inceput de an împroşcat cu sânge. ...
-
În timpul documentării serialului „Prin cenuşa industriei", dedicat distrugerii unor fabrici de renume ale României comuniste, am au...
-
Victor a avut amabilitatea de a ne trimite spre publicare urmatorul text: Ani de zile m-am tot întrebat care este în folclorul nostru locul ...
-
Dmitry Orlov este un rus care traieste de cateva zeci de ani in SUA. Mai nou, el scrie despre experienta sa americana, mai ales din perspec...
-
Stereotipurile negative despre romani nu au aparut o data cu mass-media de sfarsit de secol XX. Sunt mult mai vechi. Un prim caz este cel al...
-
Data fiind istoria plina de "semnalizez la stanga si o iau la dreapta" a romanilor de la formarea statului te poti intreba care va...
-
Penitenciarul din Aiud. O sală mai degrabă austeră. O masă lungă, cîteva scaune şi fotolii. Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-...