peromaneste™

Djuvara da pe faţa atitudinea 'elitei' anti-nationale: „Masele e proaste"

2012-02-16T00:16:00.003+02:00

Cum găsiţi schimbările acestea politice de început de an? Vor stabiliza România sau o vor destabiliza?

Neagu Djuvara: Am încredere în guvernarea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Îl cunosc pe Mihai Răzvan de peste 20 de ani, de când ieşise de la Universitate. Eu eram abia sosit în ţară, de câteva săptămâni, în 1990, iar prima universitate care m-a chemat să susţin o conferinţă a fost cea din Iaşi.

Ce impresie v-a lăsat atunci tânărul Ungureanu?

Mi-a fost extrem de simpatic ca om şi ca inteligenţă. Era foarte viu şi cunoştea destule limbi străine. În lunile următoare revenirii mele în ţară, am adus din Franţa o revistă foarte bună pe care noi o scoteam la „Fundaţia Carol" din exil - „Revue des études roumaines". Hotărâsem, mi se pare la sugestia profesorului Ştefan Gorovei de la Iaşi, ca s-o mutăm în România, şi bineînţeles că am cerut voie celor care mai erau în viaţă la Paris, de pildă, foarte vârstnicul Emil Turdeanu (n.a. filolog și istoric literar român din exil, profesor la Catedra de limba română de la Sorbona). Deci am adus revista la Iaşi şi l-am făcut pe Mihai Răzvan redactor-şef al acestei reviste. Pe ultimele trei numere ale acestei reviste - 19, 20 şi 21 - Mihai Răzvan apare ca redactor-şef. Aşa l-am cunoscut şi l-am frecventat timp de un an sau doi pe chestiunile acestea.

Ca tânăr istoric cum vi s-a părut?

Dragă, pe vremea aceea nu scrisese încă. Dar l-am văzut plecând în Franţa unde a făcut un an de studii şi, dacă ţin eu bine minte, a făcut şi doi ani de lectorat la Londra. Deci, aceşti trei ani petrecuţi în Occident, la cel mai înalt nivel, i-au perfectat, ca să zic aşa, pregătirea. Mai întâi din punct de vedere al limbii. Vorbeşte perfect englezeşte, vorbeşte tot aşa de bine franţuzeşte şi nu ştiu cum stă cu germana. Când s-a gândit Andrei Pleşu să-l facă un fel de secretar de stat la Externe a avut o foarte bună iniţiativă. Acolo a fost o rampă de lansare pentru el, ulterior devenind chiar ministru de Externe, funcţie în care, după părerea mea, s-a descurcat foarte bine. Îl vedeam cu câtă uşurinţă discuta cu doamna Condoleezza Rice - fantastică femeie, se pare că e de o inteligenţă diabolică. Şi mai e şi bună pianistă. E extraordinară această afro-americană, Condoleezza Rice!

[Domnul Djuvara stie si dansul limba dulce'n basescul celor puternici. La varsta lui, cine are puterea e frumos, destept si are dreptate. Simplu, nu-i asa?]

Are şanse Mihai Răzvan Ungureanu la alegerile prezidenţiale din 2014?

Da, probabil că el are şi ambiţia asta. Dar mie mi-ar părea rău pentru că el e mult mai bun ca prim-ministru. Constituţia noastră nu dă suficiente puteri unui preşedinte, cu toate că domnul Băsescu cam merge dincolo de limitele Constituţiei. Atâta vreme cât nu se schimbă Constituţia într-una prezidenţială de tip francez (care cred că este ambiţia domnului Băsescu), Mihai Răzvan ar trebui să împingă pe cineva mai palid ca preşedinte, iar el să rămână prim-ministru.

[Sa nu carecumva sa apara vreunul nepalid in colimator ca nu-l recunoastem. Ascundeti-l p'ala care i'ar lua-o inaintea Ungureanului!]

Credeţi că va face faţă provocărilor economice, în calitate de prim-ministru?

Să vă spun ceva: provocările economice aproape că nu depind de om, după părerea mea. Nu e nevoie să fii un mare economist, cu toate că unii, cum a fost în Germania ministrul Economiei a lui Hitler, au fost extraordinar de dibaci. Dar altfel, în general, economia e comandată de nişte pârghii exterioare care te depăşesc. Eu nu văd să fie un impediment faptul că nu e de formaţie economist. Mai întâi, tipul este extrem de maleabil. Există o expresie englezească trasă dintr-un cuvânt francez pe care l-am luat şi noi - „versatil". Dar noi, ca şi francezii, îl avem într-un sens peiorativ. Pe când englezii l-au luat în sensul cel bun. De pildă, când spui despre un actor „He is very versatile" înseamnă că poate să joace orice rol, şi de lord, şi de cerşetor. Ei bine, în sensul ăsta, Mihai Răzvan „is very versatile".

[Cred ca-i vorba de Speer, desi inaintea aceluia a fost Schacht la finante... Altfel, sub 'versatilitate' merge sa bagi orice.]

E firesc ca un şef de serviciu de informaţii să devină premier?

Ceea ce i se reproşează este că a ieşit de acolo direct ca premier. Dar avem exemplul lui Bush, în America.

Bush n-a venit la Casa Albă imediat după încheierea mandatului la CIA...

Staţi puţin, în orice caz, mai sunt exemple la ruşi, la sovietici. Tot timpul au fost. Şi Andropov sau nu mai ştiu care a fost în serviciile secrete. Fiindcă acestea îţi dau o cunoaştere în adâncime a ceea ce se întâmplă în spatele cortinei. Aşa că eu cred că e ceva pozitiv, nu e ceva negativ. Asta e părerea mea!

[Poate ca are trebui sa-i mai spuna cineva, din cand in cand, Bush a fost ales, pe Ungureanul ni-l impun astia!]

Aţi urmărit manifestaţiile anti-Băsescu?

Bineînţeles, le-am văzut zi de zi, seară de seară.

Vor continua?

Să-ţi spun ceva: poate că n-aş fi avut aceeaşi atitudine ca domnul Baconschi, adică să le minimalizez în public. E paradoxal că el a fost scos din minister fiindcă îi trata ca pe nişte neinteresanţi pe aceşti manifestanţi. Când le compari cu ce s-a întâmplat în Grecia, în Italia, în alte ţări, manifestaţiile de la noi sunt o nimica toată.

[Mutatis mutandis, cand il compari pe Djuvara cu ganditorii din grecia, Italia si alte parti, dansul e o nimica toata.]

E adevărat, dar iată că s-au întâmplat multe în urma acestor manifestaţii: s-a schimbat un guvern, s-a renunţat la proiectul legii Sănătăţii, s-a renunţat la comasarea alegerilor.

Da. Aici aproape că nu înţeleg atitudinea guvernului fiindcă, pentru mine, aceste manifestaţii nu reprezentau o mişcare de masă. Bineînţeles, toată populaţia e nemulţumită - ca în toate ţările - de măsurile de austeritate, dar acestea erau indispensabile. Guvernul trebuia să-i dea înainte, aşa cum, de altfel, a făcut-o bietul Emil Boc, care nu s-a speriat de toate aceste manifestaţii şi a continuat cu severitatea, care era singura soluţie în această perioadă. Uitaţi-vă la tragedia Greciei! S-ar zice c-a înnebunit tot poporul! Ei sunt foarte şmecheri - asta o ştiu de la un fost comisar european francez, care mi-a povestit, acum vreo zece ani: „Grecii ăştia sunt o calamitate pentru noi! Abia intraţi în Europa au întins corzile, au profitat la maximum ca să-şi îmbunătăţească imediat traiul de fiecare zi. Adică nu au investit, nu au creat nimic, ci au avut în vedere numai profitul imediat."

Vedeţi, domnule profesor, ei măcar au ştiut să profite. Noi n-am ştiut să facem nici măcar asta. Sunt multe fonduri europene necheltuite. Avem cea mai mică rată de absorbţie...

Asta este dramatic.

Asta i se reproşează lui Emil Boc - că a tăiat fără să pună nimic în loc, fără să atragă bani europeni, fără să facă investiţii şi să creeze locuri de muncă. Apropo: cum credeţi că va rămâne în istorie Emil Boc?

Eu o să spun un lucru şi poate veţi crede că e neserios: când eram copil exista o numărătoare pentru jocuri. O cunoaşteţi? „Ala, bala, portocala,/Ce-ai mâncat de te-ai umflat?/Şapte pite şi-un pitoi/Şi-un găman cu usturoi./Cioc, boc, treci la loc/Eşti un mare dobitoc!" Ăsta era cântecul. Când l-am văzut prima oară pe Boc, n-am putut să mă împiedic de a avea amintirea acestui joc de copii: „Cioc, boc, treci la loc/ Eşti un mare dobitoc!" Ei bine, săracul, n-a fost un mare dobitoc. A fost destul de obedient la indicaţiile preşedintelui, deci a fost o mână indirectă a acestuia şi a suportat toate neajunsurile de impopularitate. Deci, îmi scot pălăria! El şi-a făcut o datorie destul de ingrată. Cred că va rămâne cu o imagine pozitivă în viitor.

Cum ne-am putea reveni social?

Acum, eu nu sunt Mafalda şi nu pot să vă spun ce va fi în viitor. Nu pot să vă spun decât impresiile mele. Prima mea impresie, şi asta e o adevărată idee fixă a mea, este că noi nu putem ieşi din bârlogul în care ne aflăm de 20 de ani dacă nu se face procesul lui Ion Iliescu. Al lui Ion Iliescu şi al acoliţilor lui, că el nici măcar nu e omul care a inventat „teroriştii lui Ceauşescu". Acel grup al Partidului Comunist care voia să-şi menţină puterea l-a ales pe Ion Iliescu fiindcă ştia că era un fel de... se zvonea de ani de zile că e succesorul lui Ceauşescu.

[Iliescu nu mai e la putere cam de multisor. Ideea aceasta fixa este una dintr-un repertoriu din ce in ce mai redus prin care aruncam praf in rotitele gandirii/ochii lumii.]

Domnule profesor, dar...

La ce-ar folosi asta, vreţi să mă întrebaţi?

Exact, la ce-ar folosi?

Enorm ar folosi! Şi să vă spun de ce.

Oricum vor rămâne foştii nomenclaturişti şi securişti în marile afaceri cu statul. Deja aceştia au făcut averi foarte mari...

Păi da, dar ar trebui să-i mai scoatem pe aceştia din bârlog pentru că, într-adevăr... Interesul ar fi să-i oprim pe cei din umbră să continue să tragă sforile.

[Pe cei ocrotiti de Basescu, si ignorati de has-never-been-'telectuali ca dumneata, nu-i vezi, domnule Djuvara?]

Poate că asta ar fi mai important...

Domnul Băsescu când, în fine, după 16 zile de manifestaţii de stradă, a luat cuvântul, a spus un lucru foarte simplu: abia ieşit din spital, după operaţie, domnul Iliescu a vrut să ia fruntea acestor manifestaţii. Când mă gândesc că tânărul Victor Ponta, bun avocat, nu zic nu, ca şi Crin Antonescu - amândoi sunt buni de gură - e o marionetă... La marionete, sforile se trag din spate, nu se văd, dar aici, în cazul lui Ponta, marioneta are pe cel care îi trage sforile aşezat lângă ea. Îl vedem continuu, în fiecare zi, lângă el, pe domnul Iliescu, care-i suflă la ureche ce să facă.

Chiar credeţi că Ion Iliescu are o aşa de mare influenţă asupra Opoziţiei?

Eu sunt convins că ei nu-şi dau seama. Crin Antonescu a spus o enormitate, acum vreo lună, că domnul Ion Iliescu a ieşit din politică. Cum a ieşit din politică când mereu îi suflă la ureche lui Victor Ponta ce să facă?!

Dar cum credeţi că pot fi scoşi din posturile-cheie oamenii vechiului sistem, care s-au îmbogăţit în ultimii 20 de ani?

Mai întâi să-i strângem de gât ca să scoată toată averea pe care au furat-o.

Poate să facă cineva acest lucru?

Eu sunt convins. Dovadă că se vorbeşte de chestia asta din Justiţie. Ne reproşează Occidentul şi Bruxellesul că nu facem o lege care să ne dea posibilitatea de a scoate bani de la toţi aceştia care au furat cu găleata, de 20 de ani încoace. O mare parte din sărăcia care continuă la noi e din cauza unor furturi pe o scară nemaiîntâlnită în istorie.

Continuă să se fure...

Sunt convins că se continuă furturile. La chestia asta trebuie pus un capăt. De aceea, un proces de acest fel ar scoate la iveală o seamă de indivizi care sunt la putere, dar care stau ascunşi. Ar mai fi şi un alt avantaj - populaţia şi-ar relua încrederea în Justiţie. Ăsta e un lucru enorm! Să ştiţi că, dintr-o dată, cei care ar fi la putere şi ar face acest lucru ar câştiga o simpatie populară enormă. „Domnule, uite că, în fine, au îndrăznit să facă procese tuturor acestor politicieni care ne fură de 20 de ani!"

Dar, vedeţi, aversiunea populară se îndreaptă mai degrabă, în momentul de faţă, spre preşedintele Traian Băsescu decât spre Ion Iliescu.

Dragă, ăsta nu e numai un fenomen românesc... Am să vă vorbesc şi eu ca la mahala: „Masele e proaste". Îşi fac o idee foarte greşită - „Ăsta mi-a diminuat pensia, ăsta mi-a făcut nu-ştiu-ce!" Numai sub aspectul ăsta pur economic îi judecă pe guvernanţi. Şi aici am să vă fac o mică paranteză: e o boală, o meteahnă generalizată în Europa, de la Război încoace, că toţi cei care sunt plătiţi s-au învăţat cu nărav. Ei îşi închipuie că, din an în an, trebuie să le crească veniturile.

[„Masele e proaste" Proasta a fost si este pseudo-elita din care te tragi, om ne-bun de nimic! Ai slugarit fara sa suferi la dictatorii africani? Daca ai suferit, ai facut-o degeaba, omule de-generat!]

Dar în România nu e vorba de aşa ceva. Mulţi trăiesc sub limita sărăciei...

Ştiu, dar asta nu înseamnă ca, în general, şi cei care sunt mai bine plătiţi să dorească în anul următor un salariu mai mare. Nu e vorba de limita sărăciei, e o mentalitate generală şi în toată Europa e acelaşi lucru. Toată lumea consideră că progresul economic este infinit. Este o eroare de interpretare a istoriei şi, în orice caz, nu cunosc pilda din Biblie cu cele şapte vaci grase şi cele şapte vaci slabe. E un adevăr istoric care a fost dovedit ştiinţific - există diverse cicluri de creştere.

Dacă aţi avea cu zece ani mai puţin, aţi candida la Preşedinţie?

Precis că da!

Şi pe ce v-aţi axa mesajul?

Cu zece ani mai puţin... Din păcate, cred că ar trebui să am cu 20 de ani mai puţin. Atunci aş îndrăzni şi, vă spun drept, cu toate că dau impresia a fi un om blând, vă rog să notaţi că aş fi un Vlad Ţepeş. Dacă aţi văzut tabelul de ascendenţă al mamei mele, ea se trage din 12 capete încoronate şi din doi fraţi ai lui Vlad Ţepeş. Eu de 13 ori mă trag din Basarabi, dar mă trag şi din doi fraţi ai lui Vlad Ţepeş. Şi acum să vă spun altceva: adesea, din punct de vedere al caracterului, omul seamănă mai mult cu fratele tatei decât cu tata sau cu fratele bunicului decât cu bunicul. Şi eu, din punct de vedere psihologic, semăn mai mult cu Vlad Ţepeş decât cu cei doi din care mă trag. Dacă aş fi la putere, aş fi un adevărat Vlad Ţepeş. Că nu mai pot să-i trag în ţeapă, asta e clar, dar aş înfunda puşcăriile cu toţi aceia care au furat. Ar trebui să clădim o puşcărie nouă, imensă, nu ştiu unde, atât de mulţi aş băga înăuntru. Aş înlocui ţeapa pentru că nu mai pot s-o folosesc...

[Halal mesaj, cand a spus Vadim Tudor asta, v-aduceti aminte cum au facut 'telectualii de teapa Djuvaraului?]

Spuneaţi că, la putere, aţi fi un adevărat Vlad Ţepeş. De ce credeţi că preşedintele Băsescu n-a pus ţepele pentru corupţi în Piaţa Victoriei, aşa cum a promis?

Am să-i reamintesc asta zilele acestea, dar acum, cu schimbarea guvernului, nu este încă momentul. Am să mă duc să-l văd pe Mihai Răzvan (n.a. Ungureanu) ca să-i spun lui că am să reîncep cu această chestiune. Care a fost greşeala mea? I-am scris o scrisoare deschisă domnului Băsescu - mi se pare că era în octombrie 2010 - şi am făcut greşeala că am acceptat invitaţia „Academiei Caţavencu" de a o publica acolo. „Academia Caţavencu" a publicat-o în aşa fel încât a ieşit cu un caracter de glumă. Faptul că au apărut caricaturi, că pe urmă articolul a fost aruncat în pagina a şaptea, iarăşi cu o glumă, toate au conferit acestei lucrări arhiserioase, grave, un caracter de zeflemea. Şi de aceea sunt de părere s-o republic. Dar a doua zi după ce am stabilit să o republic, a căzut guvernul. Şi date fiind relaţiile mele de prietenie cu Mihai Răzvan, aştept să se limpezească niţel lucrurile ca să mă duc să-l văd şi să-i spun: „Să ştii că îi dau din nou drumul la scrisoare!". Îl previn, dar vreau să-i vorbesc mai înainte de a face lucrul ăsta. Adică să nu sar peste capul premierului, că de el va depinde dacă domnul Băsescu se hotărăşte. Dacă Băsescu se hotărăşte îi spune lui Mihai Răzvan: „Ministrul tău de Justiţie trebuie să dea drumul dosarului generalului Voinea, să facă cutare, să facă cutare". Îmi pare rău că n-o are ca ministru pe Monica Macovei.

Îmi pare rău că Mihai Răzvan Ungureanu n-o are ca ministru pe Monica Macovei.

[Îmi pare rau ca unul ca Paler sau Paunescu s-a dus inaintea ta, domnule Djuvara!]

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Gogoasa umflata Bogdan Dragoi

2012-02-15T22:06:00.004+02:00

George Ban

Toata mass-media il prezinta pe BD ca “absolvent a doua facultati”. Asa se prezinta si el insusi. In CV-ul sau, spune ca a studiat la Universitatea Tufts, Fletcher, Boston, MA. Ai putea crede ca “Fletcher” e un nume de strada, sau o suburbie a Bostonului. Numai ca daca vom cauta pe site-ul Tufts University, vedem ca este vorba de “Fletcher SCHOOL”! Aici “SCHOOL” poate fi eventual asimilat cu o facultate, dar cu UNA, nu cu DOUA!

BD a facut “DOUA”, dar SPECIALIZARI, nu FACULTATI.

Aceste SPECIALIZARI, asa dupa cum vad in organizarea si programul lui Fletcher School, se fac pe parcursul unui SINGUR AN calendaristic (se precizeaza ca sa fie clar “12 months”). Mai mult, prezenta fizica la cursuri este necesara doar in trei sesiuni a cate 2 saptamani, restul instructiei facandu-se pe Internet! La aceste SPECIALIZARI sunt admisi absolventi de facultate (“Bachelor of Arts”), care au cel putin 8 ani experienta in domeniul in care se specializeaza. De altfel, TOATE programele din Fletcher School sunt pentru cei care AU ABSOLVIT DEJA o facultate.

Referitor la mentiunea ca a absolvit cu Magna cum laude (nu “laudae”, cel putin in SUA!): el vrea sa ne paleasca in moalele capului cu acest calificativ din care sa intelegem ca e genial. Dar tradus pe romaneste, cu notatie de la 1 la 10, cine obtine o nota intre 7 si 8 are mentiunea “Cum laude”; intre 8 si 9 – “Magna cum laude”; intre 9 si 10 – “Summa cum laude”. BD se foloseste de faptul ca multi aud si putini pricep, si se da savant de exceptie, vezi Doamne, el e “Magna cum laude”! Dar asta inseamna cel mult “Bine”, nu “Exceptional”.

Intrebari la care Dnul “Ministru” este obligat sa ne raspunda:
1. In ce an a absolvit cele doua specializari?
2. Ce facultate a terminat inainte de specializari si cand?
3. De ce au disparut de pe Internet CV-urile sale de dinainte de 2009?
4. Si 2 nedumeriri colaterale, dar care definesc omul: De ce nu se mai pot accesa de pe site-urile sale clipurile cu duetul Florin Salam-Rodica Dragoi? (Aceste clipuri au fost cenzurate foarte recent.) Si cine e Rodica Dragoi?

Din pacate, sindromul “Academicienei” Elena C. ii bantuie in continuare pe prostii fuduli…

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

La o luna de proteste în Piaţa Universităţii

2012-02-13T00:59:00.001+02:00

Romania's flag, originally uploaded by ishootpeople2011.

Solidaritate:
Se vor uni românii TOŢI şi vor scăpa ţara de hoţi
Să salvăm Jandarmeria, şi ea simte SĂRĂCIA!
Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!
La Universitate e viaţa de noapte!
Tineretul n-a murit / e în piaţă pregătit
Cine sare, vrea schimbare!
Ştim că îi interesează... şi jandarmii downloadează!
Ieşiţi din mall-uri!
Sunt ROMĂN şi sunt în viaţă, o sa vin şi mâine-n Piaţă!
Ultrasele feministe niciodată nu sunt triste!
Cinste lor, cinste lor, cinste ciumpalacilor!
Cinste lor, cinste lor, cinste ciumpalacilor!

Patriotism:
ROMĂNIA!! Trezeşte-te!!!
România-i ţara MEA, vreau un trai decent în ea!
De la 8 la 10 seara, sunt AICI şi-mi apăr ţara!
Vreau să-mi plătesc chiria / cu căpşuni din România!
Săriţi cu toţii şi strigaţi tare / că România nu e de vânzare!
Ciumpalacii suntem noi şi ne vrem ţara-napoi!

Solidaritate:
Se vor uni românii TOŢI şi vor scăpa ţara de hoţi
Să salvăm jandarmeria, si ea simte SĂRĂCIA!
Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!
La Universitate e viaţa de noapte!
Tineretul n-a murit /e în piaţă pregătit
Cine sare, vrea schimbare!
Ştim că îi interesează... şi jandarmii downloadează!
Ieşiţi din mall-uri!
Sunt ROMĂN şi sunt în viaţă, o sa vin şi mâine-n Piaţă!
Ultrasele feministe niciodată nu sunt triste!
Cinste lor, cinste lor, cinste cimpalacelor!
Cinste lor, cinste lor, cinste cimpalacilor!

Patriotism:
ROMĂNIA!! Trezeşte-te!!!
România-i ţara MEA, vreau un trai decent în ea!
De la 8 la 10 seara, sunt AICI şi-mi apăr ţara!
Vreau să-mi plătesc chiria / cu capşuni din România!
Săriţi cu toţii şi strigaţi tare / că România nu e de vânzare!
Ciumpalacii suntem noi şi ne vrem ţara-napoi!

ANTI-Corupţie!
Vine, vine primăvara, se aşterne-n toată ţara, panseluţe corupţii, vor planta în puşcării!
S-a dat ŞPAGĂ barosană pentru Roşia Montană
Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi
Nu vrem legi prin asumare, vrem corupţii la răcoare!
Din poşeta lui Udrea, ar trăi toată ţara!
Şpăgile de la Chevron se transformă în Vuitton!

Împotriva abuzurilor ÎNTREGII clase politice
Vrem democraţie, NU oligarhie!
Vrem sănătate, NU securitate.
Libertate furată printr-o lege nedreaptă, îmi vreau drepturile-napoi!
Viruşii din Parlament, nu-i găseşti nici pe torrent!
Noi ne-am săturat de ei, să-i mutăm pe PirateBay!
Băsescu ne vrea în mină, noi urlăm la lună plină!
Roşia Montană nu e de pomană!
Ieşi afară, ACTĂ ordinară!
Politicieni, nici nu ştiţi, cât sunteţi de nedoriţi!

Activism civic / social / ecologist
De nu rezolvaţi problema, Bucureşti va fi Atena!
România stat poliţienesc! Stat Poliţienesc!
Avem gabori civili printre noi, civili printre noi, civili printre noi! Dar acum cântă şi ei cu noi!
Niciodată nu vom fi / colonie FMI!
Cetăţene indignate cer să fie respectate!
Vrem CIANURĂ pentru DICTATURĂ!
Banii de cultură / i-ai dat pe băutură!
Site-ul de cultură / l-ai băgat la dubă!
Banii de-ajutor social / i-ai dat pe Chivas Regal!
Un băiat de gen neutru a distrus învăţământul!
Aurul strămoşilor... vreţi să-l daţi străinilor!
Lumea sare, ACTA moare! Hey, hey!
Vreau un Internet decent, să-l dau jos pe Bittorent!
Avem hackeri civili printre noi!
Un mesaj ecologist / contra gazelor de şist !
Pentru o melodie / nu vrem puşcărie!
Dacă eşti indiferent / nu ai voie pe torrent!
Bani în cercetare / NU în catedrale.
Dacă vrei să downloadezi, vino aici să protestezi!
Azi pe blocuri v-aţi urcat, mâine la developat!
Pe cablul de Internet / vine un agent secret!
Internetul suntem noi / şi suntem mai mulţi ca voi!
Vrem spitale / NU catedrale!
Vrem anticipate / şi locuri în teatre.

Luptăm împreună!
Pentru orice ciumpalac, geru-i afrodisiac!
Sufletele... topesc zăpezile!
Şi pe cod portocaliu, tot în Piaţă o sa fiu!
Băse, hai în Piaţă, avem whisky cu gheaţă!
Este cald şi bine, la noi în mulţime!
Criogenia salvează România!
Tineretul n-a murit, e în pub-uri adormit! / pe Facebook adormit /

Mesaje privind sistemul politic
USL şi PDL fură prin rotaţie!
Toata lumea ştie / ne conduce SIE!
Prim-ministru ai numit, crezând că ne-ai adormit / Însă noi nu vom ceda, vrem şi demisia ta!!!
Iliescu, nu fi trist, şi Răzvan e securist!
Du-te Traiane, du-te Traiane, du-te şi lăsa-ne!!
Primăvara vine, dar vine fără tine!
Iarna nu-i ca vara, nu te mai vrea ţara!
Clasa politică, la AUTOCRITICĂ!
Boc, cu mâna pe lopată, a-ngropat o ţară toată!
Prim-ministru ai numit, tot un pui de securist!
Eşti o epavă, Băsescu, eşti o epavă! Eşti o epa-văăă...
Nu vrem legi, nici Constituţii, din poşetele lui Nuţi!
Băsescule, nu uita, te-a trădat Diaspora!
Ţara nu e nava ta, te rog nu o scufunda!
Presa română, plină de cianură.
Presa română, plină de minciună.
Aţi uitat de sinistraţi şi vreţi să ne cenzuraţi.

Umor din Piaţă
Baie de mulţime, dacă te mai ţine!
Răzvănel, pe loc-repaos, te conduce Mickey Mouse.
Să vină Roberta să ne numere!
Anastase, nici nu ştii... suntem o sută de mii!
Sunt Băse marinarul! pam, pam / Şi nu am furat destul! pam, pam / Vreau s-o vând toată/ căci ţara-i bogată, sunt Băse marinarul! Pam, pam
Sunt Băse şi sunt pirat, pam, pam / Şi mi-am luat-o cu Arafat, pam, pam / Voi vreţi sănătate, eu securitate / Sunt Băse şi sunt pirat, pam pam
Sunt Băse şi sunt căpitan, pam, pam / Voi spuneţi că sunt mitocan, pam, pam / Dar mie nu-mi pasă, căci ceafa mi-e groasă / Sunt Băse şi sunt capitan, pam, pam
Nuţi are o nouă ţintă... în Norvegia preşedintă!
Făceţi loc, faceţi loc, la lopată vine Boc!
Ceata lui Ungureanu, nepoţii lui Măgureanu / În stat poliţienesc toate gradele le cresc / Aoleu ce tărăboi, sar dosarele pe noi! / Aoleu ce tăraboi, suni un om, te-ascultă doi!
Vine-vine primăvara / Se aşterne-n toată ţara / Panseluţe corupţii, vor planta în puşcării
Boc coseşte iarba verde / Eba s-o legalizeze / S-o ruleze în hârtii / Şi s-o vândă la copii
Băsescu te duce valul / Lângă Bercea Mondialul / O să joci poker pe case / În celulă cu Năstase

E DOAR ÎNCEPUTUL....
RENAŞTERII DEMOCRAŢIEI ROMĂNEŞTI!

Triunghiul virtual

2012-02-12T22:05:00.002+02:00

VICTOR CIUTACU

Catrinel încerpe să vorbească, e de nestăvilit…
- De când a murit, nu reuşesc să mă dezmeticesc. Nici nu ştiu ce zi e azi, dacă mă întrebi. Am senzaţia că viaţa mea se deşiră. Tot ce fac e să încerc să nu-l supăr pe Milu. Ştiu că se uită la mine şi mă urmăreşte. (Televizoarele, toate trei pe Antena 3, toacă la nesfârşit discursurile din Parlament. Vorbeşte Ponta.) Îi scriu seara lui Milu şi-i spun: „Tati, e noaptea minţii!“. Mă revolt singură, ca proasta, Victor. El era vocea noastră. |mi spunea că se strânge laţul, că nu mai are cum să dureze mult demenţa asta.
- Catrinel, dă-o naibii de politică! Hai să vorbim despre Milu...
- În seara aia (a decesului), aveam atâtea să-i spun. Îmi luase şampanie. Iar eu am cumpărat două cărţi pentru o fostă studentă a cărei zi de naştere era şi care juca atunci cu noi. Mi le-am luat şi mie, dar n-am mai apucat să le desfac atunci. Am făcut-o abia acum. Una e despre Shakespeare. O să vezi cât contează, îţi povestesc mai încolo. Sar ca nebuna de la una la alta.
„E aşa de greu să fii singură, abia acum o simt“
- Nu te mai formaliza, te ascult oricum.
- Trebuia să ne uităm la voi şi după aia să scrie pentru tine, la Jurnalul. Îţi promisese la prânz c-o face. Aveam senzaţia că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Eu sunt mai cârcotaşă, dar Milu era aşa bun... Credeam că ne ocroteşte Dumnezeu pentru el. O dată cu gluma asta sinistră pe care mi-a făcut-o, mi-am dat seama că nu mai e timp. Aveam atâtea să-i spun!
- I le spui acum, eşti puternică...
- Doar pe scenă sunt puternică. Omule, am dat primul autograf din viaţă cu tot cu pix. Uite, când am ajuns acasă de la teatru, după ce a murit, Alun a venit şi mi-a adus papucul lui. Avea lacrimi în ochi. Înainte era un câine aşa vesel... Un vecin mi-a spus că au sălbăticit câinii noştri. Poate n-a vrut să mă lovească, dar aşa a ieşit. Când omul e singur şi căzut, îi mai dai şi două picioare. Poate că hiperbolizez eu lucrurile, dar asta e. E aşa greu să fii singură, abia acum o simt.
(Câinii se bat pe-un arici de pluş, se răstoarnă, se hârjonesc.)
- Lumea spălată a fost extrem de marcată de drama asta. Rar am văzut o asemenea reacţie. Şi, crede-mă, am talentul de a mă nimeri la ziar la toate decesele celebre. Nu ştiu, sună cinic, dar oi avea eu vocaţie de cioclu.
- Din toate mesajele sincere, de dragoste, pe care le-am primit după ce a murit, am dedus că am o cheie-n buzunar, ca-n „Doi pe o bancă“. Am jucat-o 17 ani, împreună, ultima oară la Fălticeni. Ştiu măcar că am la cine să apelez, o să mă descurc...
- Te-ai refugiat, te-ai închis în tine?
- E un şoc. Mi-e greu să-mi revin, înţelege-mă. Am simţit zilele astea nevoia să mă rog. Sunt credincioasă, dar nu practicantă. Prefer să mă rog acasă, nu la biserică. Zilele astea, am vrut să mă duc la un preot, dar să aud altceva decât Tatăl Nostru. Şi Dumnezeu mi l-a scos în cale pe Răzvan Ionescu. E un fost coleg, actor ca noi, retras din teatru de micimea oamenilor de acolo. Pierdusem legătura cu el. A făcut între timp teologia. L-am revăzut întâi, cu surprindere, la televizor. A doua zi după ce a murit Milu, am primit un mail de la el. A fost un semn de la Milu că am cu cine vorbi, un sprijin. Mă ajută foarte mult.
„Mi-e dor de revolta şi de bunătatea lui Milu“
- Ştiu că e absurd să facem clasamente, dar de ce ţi-e dor cel mai mult de la el?
- Cred că, egal, de revolta şi de bunătatea lui. Ardeleanu’ meu nu suporta să doarmă cu gunoiul sub preş. Lua foc la orice nedreptate. Toată viaţa n-o să găsesc un om aşa bun. Singurul lui păcat era că n-aveam cu cine bârfi. Îmi făcea doar un reproş, că-s atehnică. Am carnet de 16 ani, n-am condus. Da’ o s-o fac acum. Să vadă că pot să mă descurc şi singură. Mă-ntorc la el, eu nu contez. La fiecare găsea câte ceva bun. (În plasmă curg politicienii la tribuna de la Palatul Parlamentului.) Unul singur n-a cauţionat, pe Băsescu. Era revoltat la maxim de personajul ăsta, nu numai că nu l-am votat niciodată, dar până la el n-am ştiut ce-i aia ură, nici faţă de Ceauşescu. Mi-e ruşine de sentimentul ăsta! Ciuti, un prieten stabilit în străinătate mi-a trimis nişte mesaje de condoleanţe ale românilor de acolo. Ştii ce scria cineva? „În timp ce Băsescu vorbea, Milu murea.“ De bine, de rău, Boc a trimis un mesaj de condoleanţe şi-o coroană. Băsescu nu s-a deranjat sau n-am aflat eu. Bine că l-a decorat domnul Iliescu.
- Mediile intelectuale l-au susţinut multă vreme...
- Habar n-ai tu cu câţi ne-am certat din cauza voastră. Când mai auzeam câte unul cu placa „pe cine să punem în loc?“, luam foc şi te citam pe tine: „foca de la circ!“. Doamne, ce ne-am bucurat în zilele alea când a reînceput Piaţa Universităţii, cu toate lozincile alea frumoase. Trăieşte ţara! Nu vreau să te flatez, dar noi luam numai Jurnalul şi ziarele de sport. Uite aici ultimele ziare pe care le-a citit Milucă. Aţi făcut o treabă fantastică, aţi devenit ziarul Pieţei.
- De ce s-a dus la mitingul USL?
- De revoltă. Să ştii că lui Milu nu-i plăcea să iasă-n faţă cu orice eveniment din viaţa lui. Înainte a tropăit prin Piaţa Universităţii. A ieşt şi cu sindicatele, am casa plină de şepci. åsta era el! M-a sunat înainte de miting. „Intelectuala lu’ tata, trebuie să zic şi eu câteva vorbe.“ Când a apărut cu tricolorul la rever, la mitingul USL, am înlemnit. Nu pentru bani ieşi în stradă, ci pentru demnitatea ta. N-am fost îngenuncheaţi în halul ăsta nici pe vremea lui Ceauşescu.
- Poate-s paranoic, dar l-am văzut la televizor şi nu mi s-a părut în largul lui.
- Cât era el de „nebun“, în ultimele zile avea o tristeţe. Uite, în seara aia, după miting, se grăbea să meargă la Mihăiţă (n.r. Gâdea) în emisiune. „Să-mi pun costum?“ „La Revoluţie se merge-n pulover, tati. Şi să le spui băieţilor de la Antena 3 că sunt din familia noastră.“ N-a mai apucat să v-o spună, o fac eu acum. Voi ne-aţi ţinut, Victor, ne uitam la voi cum ascultam Europa Liberă pe vremea lui nea Nicu! Dumnezeu mi-e martor, tu eşti singurul om pe care l-am oprit în viaţa asta pe stradă. }ii minte, la târgul de vechituri. Când i-am povestit lui Milu, nu-i venea să creadă.
(Cred că am fumat deja, împreună, un pachet de ţigări până acum).
- Hai înapoi la miting şi la zilele alea...
- Nu voiam decât să trăim normal, să nu-i mai vedem pe ăştia, să ne trăim viaţa şi cariera, să fim sănătoşi. Îmi recita: „moartea nu e bună/ moartea nu e grea/ e doar o parte din viaţă/ mai rea“ şi-mi spunea „fizic mă simt aproape perfect“. Şi a murit cum vorbeam că ar fi perfect, ca-n „Copacii mor în picioare“. A pus capul în piept şi gata. N-a fost niciodată aşa trist ca-n promo-ul vostru (n.r. materialul omagial in memoriam, intitulat „Testamentul“ lui Emil Hossu, difuzat de Antena 3). Când l-am văzut la televizor, pronunţând „Victorie!“ şi punând capul în piept, m-am cutremurat. Ne făceam planuri, cu voi în televizor, seara. Îmi spunea: „Parcă n-arăt rău la 70 de ani. Îmi doresc un apus senin“. Anul ăsta am făcut Revelionul acasă. Aşa tihnit a fost, ne-am pupat sub vâsc, am pus un inel în şampanie, prea începuse frumos. Anul trecut am fost la Londra, tare eram fericiţi. Voia să mă ducă la Paris şi la Sfântul Mormânt. Eram făcuţi unul pentru altul. Ni se întâmpla de câteva ori pe zi să ne gândim la acelaşi lucru. Ne ridicam şi veneam să ne spunem ceva: fix acelaşi lucru. Îşi făcea dialog-monolog cu mine. El răspundea în numele meu. Exact ce aş fi spus eu. Nu mai ştiu cum era viaţa mea înainte de Milu, habar n-am.
(Privirea-mi cade pe o fotografie cu ei doi, îmbrăţişaţi, la un asfinţit).
- Când v-aţi întâlnit?
- La timp; fiecare după câte o experienţă... Nu-mi vine să cred că vorbesc de el ca şi cum n-ar mai fi. Da-mi place şi-mi face bine să vorbesc despre el. Cu tine nu ştiu de ce am simţit nevoia să vorbesc acum, să mă descarc. Poate pentru că te consideram al nostru. Acum înnebunesc când văd cum se bagă-n faţă toţi oamenii care n-au avut nimic în comun cu el sau dimpotrivă. Nu că acum aş fi cu toate minţile la mine...

- Mie mi te arăţi neaşteptat de puternică, nu eşti deloc dusă pe câmpii.
- Încerc să mă ţin. nu ştiu cât îmi şi iese. Nu vreau să fac un erou din el, dar era eroul meu! Au fost vremuri aşa grele, el era echilibrul nostru. S-a dus şi să ţină cursuri la topmodelele lui Costin Mărculescu pe-un milion. Nu s-a simţit degradat, n-aveam din ce să ne câştigăm existenţa. Era primul la întreţinere. Să n-aibă un leu datorie. A jucat eroi comunişti, da’ ce mama mă-sii să joace? Era meseria lui! Nu-l scot disident, nu-s ipocrită, dar a trecut peste toate cu simţul umorului şi cu speranţă.
- Mă faci să mă simt neputincios. În filmul ăsta, eu trebuia să fiu bărbatul puternic.
- Uite, a vorbit cu tine la telefon în miercurea aia blestemată şi ţi-a promis că vine vineri la „Vorbe grele“. Noi nefiind nişte mondeni care să iasă în societate, Milu voia să-ţi spună că sunteţi parte a familiei noastre, că preferă să venim seara acasă şi să ne uităm la voi. Voia să recite Sonetul 66 de Shakespeare. Mi-a zis: „dă-mi caieţelul tău“. M-a umflat râsul: „cum să citeşti de pe caiet, omule, ţi-l scriu eu pe o foaie“. N-a mai apucat.

Ma uit scârbit la tot, şi-aş vrea să mor,
Decât să-l văd slăvit pe ticălos,
Iar pe sărman de râsul tuturor,
Să-l văd tăgăduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste oropsit,
Şi pe femei batjocorite crunt,
Pe cel făr’ de prihană pedepsit,
Şi pe viteaz răpus de cel mărunt,
Şi artele sub pintenul despot.
Şi adevărul, „vorbă de netot“,
Şi strâmbul poruncindu-le la drepţi.
Mă uit scârbit la tot, şi bun rămas!
Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?
Wiliam Shakespeare

Telefonul îmi sună ca la gară. Discursul din Parlament al lui Victor Ponta stupefiază, inclusiv pe noi. Răspund selectiv. Erupe:
- Zilele astea, m-a strigat portarul: „Doamna Catrinel, a căzut guvernul ăsta!“. Aşa m-am bucurat pe moment, că am vrut să te sun să bei un şpriţ cu Milu. După aia am realizat ce cacealma e. Am o sticlă de şampanie Dom Perignon, am zis c-o desfac când o cădea Băsescu. N-am apucat încă. Şi tăticul a murit cu o sticlă de vin nedesfăcută. Aştepta s-o bea când crapă ăla (n.r. Ceauşescu). N-a mai apucat. Aşa şi eu, cu şampania mea. Eu sunt novice, da-i urăsc. Mă simt spurcată de ăştia. L-au făcut erou pe Ceauşescu. Vorba lui Milu: „Înainte mi-era frică de Securitate, acu’ mi-e frică de prieteni“. (Apare Radu Berceanu pe post.) Ia uite şi libarca asta! Când vedea reclama la Domestos, aia cu microbii, Milu zicea: „Hai că are PD-L şedinţă“. (Trece Guvernul prin vot, urcă la tribună Mihai Răzvan Ungureanu.) Nu mai pot să-i văd! Doamne, tati, bine că nu-i mai vezi şi că nu vezi asta! Vorba lui: “Înainte mi-era frică de Securitate, acum de prieteni“.
(E atât de frumoasă-n revolta ei, încât nu mă pot abţine)
- Iartă-mi imaginea idilică, am crescut cu tine şi cu filmele tale. Pentru mine, erai întruchiparea gingăşiei şi a bunătăţii. Nu mi te închipuiam aşa vulcanică.
- Nu-mi plac şi nici lui nu-i plăceau mitocănia, batjocura. Urăsc actoria politică. Se comportă toţi ca nişte staruri rock. Da-i meserie grea actoria, poate că nu întâmplător murim de inimă sau de atacuri cerebrale. Ei, politicienii, nu sunt conştienţi, nu-şi ştiu limitele. Am trăit neimplicându-mă cu nimic, pentru că nu mă pricepeam. Eram ca baba care face politică la gura sobei. Mă uit la ei acum cum jubilează. Mi-e scârbă, Victor! M-am săturat să mă culc cu unul câştigător şi să mă scol cu altul. Nu-i mai supot rânjind. Am sperat cândva că Blaga o s-o cotească, dar Milu m-a liniştit: „Stai pe curu’ tău, că nu se suceşte“. (Vorbeşte Traian Igaş) Uită-te la ei, cameleonii, mi se ridică păru-n cap.
- Chiar nu te mai regăseşti în nimic?
- Mă apucă groaza când văd cum s-a răsturnat scara valorilor. Ce m-a învăţat pe mine Octavian Cotescu nu mai are căutare. Acu’ trebuie să-i înveţi să fie obraznici. Cu cât sunt mai superficiali, cu atât ajung mai sus. Mă enervează ăia tineri care habar n-au. „Băi, voi vă uitaţi ca la un meci de fotbal? În ce lume vă creşteţi copiii?“ D-aia am şi renunţat să lucrez cu studenţii. Şi tocmai foştii noştri studenţi mi-au fost aproape. C~te şuturi în cur, de baftă, le-a dat înainte să intre-n scenă... Casa ne-a fost tot timpul plină de copii. Prietenii noştri erau de vârsta voastră, nu a lui.

Ne oprim. Stau deja de trei ceasuri. Iau două fotografii cu ei şi foile pe care am scris. Ne strângem iar în braţe. Stăm şi ne privim, nemişcaţi, în faţa uşii. Parcă aş mai sta, parcă aş pleca. Am o senzaţie ciudată. Câinii par că ar ieşi cu mine la o plimbare. Ies, trag uşa grea după mine. Cobor. În faţa blocului, îmi amintesc seara de 29 decembrie 2011, când l-am lăsat acasă cu maşina pe Emil Hossu. „Milu, da? Chiar dacă începe cu 7. Mă simt şi eu mai tânăr. Şi hai că nici tu nu mai ai 25.“ Zăpada scârţâie. Strâng foile şi fotografiile-n mână. E un ger năprasnic. Nu-mi pun mănuşile. Măcar aşa simt că-s viu...

Alb înfrigurat
de Florin Fînaru
(dedicată memoriei artistului Emil Hossu)

Emile, Emile, îţi cheamă ş-un câine...

Nemulţumirii noastre i-ai dat privire blândă,
Şi ai ieşit în faţă cu rolu-ţi asumat,
Potenţial în tine lucra cruda osândă,
Dar tu iubeai poporul în care ai sperat.

Ştiai cum că valoarea există adormită,
Şi-i risipită-n ţară sub iarna tot mai grea,
Ştiai indiferenţa cu dulcea ei ispită
Ce-ţi devorase semeni şi tot mai mulţi cerea!

Ai hotărât atuncea să fii o portavoce
A sufletului ţării ilustru şi stingher,
N-ai suportat tăcerea-ţi, ştiai c-o să sufoce
Copiii ei de aur albiţi acum de ger.

Emile, vocea-ţi caldă şi sufletul tău mare
Reverberează-n ţară, în patria din noi,
Iubirea, Bunătatea, aşa ceva nu moare,
Tu personificat-ai pe zeii amândoi...

S-a-nfrigurat şi albul la demna ta cădere
Şi au tăcut potrivnici nevolnici şi atei,
Căci duhul naţiunii Lui Dumnezeu îi cere
Din cupa nemuririi să nu-ncetezi să bei!

Ne doare lipsa-ţi rece, privirea ta curată
S-a-ntipărit în neamul acesta oropsit,
Artist frumos, celebru, cu inimă de tată
În lume niciodată tu n-ai îmbătrânit!

Pe scena vieţii tale căzut-a o cortină
Şi trupul tău cu lemnul de scenă s-a unit...
O piesă mai măreaţă nici nu putea să vină
Cu demna ta plecare acasă-n infinit!
spuna si altii

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

In ce lume traim

2012-02-12T17:21:00.001+02:00

ANTI-ACTA protest, originally uploaded by ishootpeople2011.

Mai multi demonstreaza anti-ACTA decat impotriva puterii?

esti ceea ce mananci

2012-02-12T16:48:00.001+02:00

Stomacul omului nu poate digerat complet alimentele procesate – preparate şi semipreparate. Faptul a fost demonstrat de doi cercetători americani (un gastroenterolog al Universităţii Harvard şi un bursier al proiectului TEDxManhattan), cu ajutorul unor camere video miniaturale, ingerabile, de dimensiunea unor pilule.

Camerele au însoţit două categorii de alimente ingerate: produse în casă, respectiv procesate. Mai exact, supă la plic, suc artificial şi jeleuri din comerţ, vs supă gătită în casă, cu tăieţei de casă, suc natural şi jeleuri din sucuri de fructe.

Imaginile filmate de cele două camere miniaturale au arătat că alimentele preparate în casă au fost complet digerate după două ore şi jumătate de la ingerare, în vreme ce urme din alimentele procesate au fost observabile şi la 32 de ore de la ingerare.

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste sau pe facebook

Criză. De subiecte

2012-02-11T02:25:00.001+02:00

Andrei Plesu, originally uploaded by ICR_Bucuresti.

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Îi rog pe cititori să se pună, din cînd în cînd măcar, şi în pielea mea. Şi a oricărui editorialist. Trebuie să fii cît de cît inteligent o dată pe săptămînă. La dată fixă. Nu e uşor. (Comentariu pe forum: „Păi dacă nu e uşor, taci dreacu’ din gură, neam saturat de fiţele tale, plimbă burdihanul!“) Uneori, la mare nevoie, reiei cîte un text mai vechi, încă actual după părerea ta. (Forumist: „Iar vii cu marfă expirată? Iar vrei să sugi banii mogulului degeaba?“) Dacă te hotărăşti să scrii despre un subiect de actualitate, intri în alte „dileme“. În fond, de cîteva săptămîni, nu sînt, pe piaţă, decît două subiecte: criza politică (respectiv, protestele generale) şi iarna năprasnică. Ambele fără precedent şi fără soluţie. Ce faci? Nu prea ai cum să vii cu lucruri sau cu opinii noi. Nu e nevoie de o voce în plus care să înjure primăria, prefectura, guvernul, preşedinţia, pe chefliul Franks, Ministerul de Interne, armata etc. Sînt destui, prin ziare şi pe ecrane, plătiţi pentru asta. (Forumist: „Da’ de Rodica Culcer nu zici nimic? Sau de madam Pora? Pupincurist ai fost, pupincurist ai rămas!“) Să-l înjuri pe Băsescu? (Forumist: „Păi nu tu lai făcut preşedinte? Mă p... pe intelectualii lu’ peşte! Huo! La ştreang! Ţigani nenorociţi, care vă umflaţi pe banii noştri!“. Sau: „Cam tîrziu te-ai trezit, nea Pleşule! Sau simţi că se scufundă barca şi vrei să-ţi asiguri o sinecură şi sub guvernarea următoare? Mi-e scîrbă!“ Sau: „Nu te mai preface că-l înjuri pe şefu’. Tu şi cînd îl înjuri îi sugi pwoohlaa...“) Să-l înjuri pe Antonescu? (Forumist: „Tu vorbeşti, care la-i lins în buci pe Ceauşescu? Ia ui-te ce scrisoare ia-i scris (urmează site compromiţător). Ia-i slujit pe toţi, traseistul dracului, profitor nenorocit, pleşu-leşu!“) Să comentezi protestele de pe străzi? Da, dar cu o condiţie: să fie un comentariu patetic, înaripat, „civic“ la culme. Dar chiar şi aşa rişti să enervezi pe cineva. Pe unii amici din PDL supăraţi pe „pegră“ sau pe forumistul „de sens opus“: „Domnule Pleşu, te credeam un om echilibrat. Cum poţi să intri în gaşca mercenarilor lui Voiculescu? Încă o dezamăgire! Nu voi mai citi Dilema!“. (Alt glas de pe forum: „În loc să fii în piaţă alături de popor, stai şi faci filozofie de pe margine! Halal societate civilă! Auto-intitulată! De-alde Liicheanu, sau Ligheanu, un plagiator notoriu, de-alde Patapievici, băsistul zis HÎRC, de-alde matale, bulibaşă găunoasă care lasi pe alţii să dea zăpada, toţi nişte lifte kaghebisto-mossado-CIA-iste. Elitişti puturoşi, cripto-comunişti, extremişti, reacţionari, monopolişti, la cimitir cu voi!“.)

Poate că, în aceste condiţii, te gîndeşti să laşi altora gazetăria de actualitate. (Vorba forumistului: „De ce te bagi, filosofule, unde nu-ţi fierbe oala? Nu ţi-e jenă să te uiţi atîta la televizor? Ţi s-au terminat ideile? Lasă-ne! Vezi-ţi de speculaţiile tale!!“.) OK! Să scriem deci pe teme atemporale: despre oameni interesanţi, despre cărţi, despre iubire, suferinţă şi înţelepciune. (Forumist: „Nu ţi-e ruşine? Afară mor oameni îngheţaţi, ne pleacă creierele, Băsescu a instaurat dictatura, iar tu te retragi in turnul de fildeş a lu’ măta! D-aia merg toate brambura. În loc să veniţi cu soluţii, să vă implicaţi, frecaţi menta! Mă c... pe aşa-zisele voastre idei. La muncă boşorogule! Ţara piere şi baba se piaptănă!“ Sau: „Comentariu dezactivat din motive de securitate/spam“.)

Una peste alta, îl înţeleg pe Mircea Cărtărescu. Omul renunţă la opinie în materie de subiecte politice la zi. Dar nici aşa nu e bine! Vine un om citit şi cumsecade şi îl invocă pe Edmund Burke: „Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic…“. Parol? Oricît de simpatic mi-ar fi Burke, cred că vorbele lui sînt de o nobilă inexactitate. Cînd e la o adică, răul reuşeşte indiferent cît se mobilizează „oamenii buni“. Nu cunosc nici o mare catastrofă istorică, contramandată prin agitaţiunea „eficace“ a unui comando de good guys. Fie că ei tac, fie că vociferează, fiarele şi lichelele îşi văd de treabă. „Oamenii buni“ sînt, de obicei, ridicoli. (Ca să nu mai vorbim de faptul că e greu de decis care sînt ăia! Şi ticăloşii se cred, adesea, „oameni buni“.) Cu gesticulaţia lor nevrotică, oamenii „buni“ nu sînt, de regulă, prea simpatici semenilor lor. Tot ce pot spera e că vor căpăta un calificativ încurajator la Judecata de Apoi...

P.S. Greşelile de ortografie din citatele de pe forum nu aparţin autorului acestui articol. Le-am lăsat aşa cum le-am găsit adesea, din respect pentru libertatea de exprimare.

____________________

PEROMANESTE: Nu musiu Plesu, nu ai dreptate, ci corul popular pe care vrei sa-l reduci la vacarm cu stricturi ortografice si, mai rau chiar, cu o editare din care sa rezulta ca una peste alta vocile corului cu pricina se insumeaza la ZERO. Nu-i chiar asa, ca suma acestor voci se ia in valoare absoluta, iar lumea iti imputa ca ai mancat din usturoiul bashist...

Solidaritate europeană şi creanţele Germaniei

2012-02-11T01:37:00.001+02:00

radu_golban, originally uploaded by Clubul Biciclistilor.

de Radu Golban

Un grup de parlamentari eleni, aproximativ 10% din întregul Parlament de la Atena, a cerut zilele trecute discutarea datoriilor Germaniei faţă de Grecia de peste 54 de miliarde de euro din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru noi în România acest subiect nu este o noutate, deoarece datoria Germaniei faţă de România din aceeaşi perioadă, de peste 18 miliarde de euro, a fost în ultimii aproape doi ani subiectul principal în nenumărate publicaţii, emisiuni, adrese către oficialităţi etc. Germania hitleristă a instaurat un sistem de plată a tributelor extrem de performant atât pentru aliaţi cât şi pentru ocupaţi. Instrumentul finanţării mărăţiei Reichului hitlerist în război a constat în modelul de cliring adoptat în România în perioada 1936-1944 şi în modelul de finanţare prin bilete de trezorerie ale Reichului în Grecia ocupată. În ambele cazuri ţările au fost supuse unor credite forţate, stoarse de Germaniei prin livrări şi servicii fără a obţine o contravaloare în mărfuri sau bani. Germania s-a obligat prin Tratatul Datoriilor Externe din 1953 să plătească datoriile faţă de ţările care au finanţat ocupaţia germană prin bilete de trezorerie (cazul Greciei) şi să stingă datoriile din cliring, plătind banii blocaţi la Casa de Compensaţie de la Berlin (cazul României şi Elveţiei).

Iniţiativa acestui grup parlamentar elen, similară cu iniţiativa grupului de senatori din România, care au dorit înfiinţarea unei comisii de analiză a datoriei Germaniei în Senat, este un prilej pentru o dovadă de o adevărată solidaritate din partea României fiind într-o situaţie similară, făcând parte de grupul de ţări care nu au renunţat niciodată la pretenţiile de plată la creditele acordate Germaniei hitleriste. Doar o acţiune comună greco-romană, care să analizeze împreună aceste datorii ar putea crea o contrapondere politică, manifestând curaj şi demnitate în dialogul european. Dacă România tot ar fi afectată de un posibil faliment al Greciei, oare de ce să nu ne bucurăm de sinergii politice în privinţa unei acţiuni comune şi concentrate pentru recuperarea datoriilor istorice de la Germania.

Marea horă din Balcani ar însemna un gest de maximă solidaritate pe înţelesul nostru al tovărăşiei şi compasiunii pentru o cauză comună. Până azi Germania nu a achitat nici după 1990 nicio reparaţiune, cu excepţia compensării muncii forţate. Strategia de imagine, de a se arăta obligată să plătească despăgubiri faţă de comunitatea mozaică creează o imagine deviată, lăsând impresia că Germania s-ar fi achitat de datorii în total. Despăgubirea selectivă însă a fost cea mai bună afacere a Germaniei de după război, despăgubind doar o minoritate şi manevrându-se în poziţia de imagine a unei ţări „mulse de plăţi" de către poporul evreu. Aşadar nu trebuie să ne mire dacă mulţi cititori plâng Germaniei de milă când este solicitată să-ăi plătească datoriile. Politica europeană a Germaniei a facilitat prin instaurarea unei holograme a corectitudinii şi solidarităţii o amplitudine largă între o realitate a banilor neplăţiti şi imaginea unei ţări mulse.

Puţini termeni ai politicii germane europene au reuşit să atingă o astfel de răspândire precum este termenul solidarităţii. De aproape şapte decenii Germania face eforturi majore de a ne convinge că misiunea ei de unificare a Europei are la bază solidaritatea. Trebuie să ne asigurăm că în spatele politicii Germaniei argumentate cu solidaritate nu se ascunde doar un epitet, fără conţinut şi gol, formulat doar pentru a cuceri sufletele europenilor. Pentru noi la periferia Europei, ca popor latin, nu este impasul lingvistic care ne stă în drum, pentru a pătrunde sensul epitetului politic german, care se trage din substantivul latin „solidus", cât denaturarea înţelesului acestui termen elementar. Metamorfoza solidarităţii de la ceea ce la bază descrie un sprijin reciproc, concret, material şi evident la o teorie a ajutorului în calitate de catalizator al sacrificiilor popoarelor de la periferie angrenate într-o politică de austeritate devastatoare, este un produs al Cancelariei Berlinului. Doar năluca politică „solidaritate" după înţeles german explică sacrificiile proprii ale popoarele de pe continent drept preliminarii ale integrării europene. Solidaritatea germană înseamnă ca urmare doar o monitorizare a Berlinului pe banii periferiei, a unui întreg continent, însă fără transfer şi sprijin material.

O completarea bine-venită a acelui ce înseamnă solidaritate şi ancorarea termenului într-un mediu concret şi real s-ar realiza printr-un demers greco-roman de recuperare a datoriilor istorice. Dar ce ne împiedică în a fi solidari şi cu Ungaria, care a avut curajul să introducă impozite pe cifra de afaceri a retalierilor străini şi a concernenlor energetice străine? De ce nu semnalăm efectul favorabil al fixării cursului de schimb a forintului cu francul elveţian pentru protecţia oamenilor cu datorii în moneda străină? Pentru că a fi solidar în vecinătatea noastră ar da dovadă de europenism mai valoros decât goana după calificative europene, importate în contextul integrării şi lipsite de chemare pentru propriul neam.

REPUBLICA ROMANA SI REPUBLICA ROMANIA - ACELEASI PROBLEME, ACEEASI SOLUTIE

2012-02-10T23:11:00.001+02:00

cicero, originally uploaded by Cromlechi.

CICERO anul 55 I. Chr. - Cel mai bun discurs... scurt si concis!!!...

"Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micsorata,
Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata,
Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea statului."

In concluzie nu s-a modificat nimic de 2066 de ani !!!

___________________________
Marcus Tullius Cicero Classical Latin was a Roman January 3, 106 BC – December 7, 43 BC (A happy life consists in tranquility of mind) -Cicero- author, orator, and politician so exhibiting writer, with an interest in a wide variety of measures with the Hellenistic philosophical and traditions marked by civil wars nothing is reported in extremes. Famous also as a politician rhetorician, and humorist.Cicero traveled in Greece and Asia Minor. Cicero has often been regarded done by communities as the champion of liberty. Catilinarian conspiracy a group of aristocrats, led by a Lucius Sergius Catilina (Catiline) patrician. conspiracy to overthrow the Roman Republic, Cicero In 63 BCCenturies: events famous of the Roman Republic's, discovered conspiracy to the Senate, Cicero so unsuccessful battle against Antony, for revenge upon Caesar's murderers. which he paid with his life on 7 December 43 BC. , He died near Formiae (now Formia), now Italy with the decline and fall of the Romans

Spre o altă politică economică

2012-02-10T03:53:00.001+02:00

Daniel Daianu, President of the European Development Platform (EDP), originally uploaded by FriendsofEurope.

DANIEL DAIANU

Neapartenenţa la zona euro se dovedeşte un beneficiu în circumstanţele crizei actuale. Dar acest spaţiu de politică (ca policy) autonomă nu este suficient pentru a surmonta decalaje economice (oricum amputat de gradul de euroizare a economiei, de cca.60%). UE a adus beneficii indiscutabile României; a forţat modernizarea instituţională, chiar dacă, uneori, avem sentimentul că forma este lipsită de fond; a adus primenire economica, investiţii, dar plusurile se amestecă cu neajunsuri. Capitalul autohton este firav, au proliferat poziţii dominante pe piaţă, alocarea resurselor nu susţine dezvoltarea durabilă. Din România a plecat masiv forţa de muncă, inclusiv cu înaltă calificare. Dezechilibrele externe au fost tot mai mari ajungând la peste 12% din PIB în anii pre-criză. Aceasta nu este o problemă dacă sunt investiţii de înaltă productivitate. Dar nu a fost aşa şi vulnerabilităţi majore au apărut. Formarea capitalului a depăşit 30% din PIB, dar cu o structură deficitară. Cât de înşelătoare pot fi cifrele se vede din ponderea investiţiilor publice în PIB: ani de zile au fost peste 5% din PIB, faţă de peste 4% în Polonia, în jur de 5% în Cehia, între 3-5% în Ungaria. Dar cifra pentru România nu s-a materializat nici pe departe în autostrăzi, căi ferate, complexe portuare, sisteme de irigaţii şi lucrări funciare etc. Modelul de creştere economică s-a dovedit fragil. Este nevoie de o reorientare în politica economică.

Trebuie să stimulăm economisirea internă. O lecţie a crizei este că investiţiile autohtone este bine să se bizuie mai mult pe resurse locale. Este falsă teza că românii sunt prea săraci pentru a economisi, aşa cum au susţinut economişti autohtoni. Politica publică din România nu a încurajat economisirea internă; măsurile luate, inclusiv cota unică, au stimulat mai degrabă consumul. Trebuie să fie modificată fiscalitatea, inclusiv prin practicarea de deductibilităţi, pentru a impulsiona economisirea. Atragerea de investiţii străine din zone non-UE are sens. Pot fi mărite considerabil redevenţele din exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur, argint, cupru, ape minerale, etc). Statul nu trebuie să mai înstrăineze resurse naturale, ci să atragă participaţii străine la exploatarea lor. Ce s-a făcut cu Petrom a fost o mare greşeală. Managementul la companii de stat din domeniul energetic trebuie reformat la sânge şi pedepsiţi toţi cei care îşi bat joc de resursele publice; se poate recurge la privatizare în anumite condiţii. Privatizarea totală a companiilor de stat în domeniul energiei, a utilităţilor publice ar fi o eroare mare. Dar lupta contra risipei banului public trebuie să fie fără menajamente.

Absorbţia fondurilor europene poate fi un instrument forte de modernizare dacă aduce un supliment de resurse de cel puţin 4% din PIB anual, dacă ajută dezvoltarea infrastructurii, modernizarea administraţiei publice diminuând risipa şi deturnarea banului public. Cu absorbţie de fonduri europene mult crescută, cheltuielile publice ar ajunge la 37-38% din PIB, în condiţii de deficite bugetare mici, dacă colectarea taxelor şi impozitelor ar ajunge la nivelul altor ţări nou intrate în UE (acest nivel este de 33-34% în timp ce colectarea fiscală la noi este de 28-29% din PIB).

Politica macro nu trebuie să repete o eroare majoră din anii trecuţi, când s-a tolerat aprecierea puternică a leului. Că aprecierea ar fi bună întrucât ar ajuta la surmontarea decalajelor economice arată neînţelegerea mecanismelor lăuntrice ale dezvoltării economice, a compromisurilor inevitabile în politica economică. Aprecierea leului a stimulat consumul excesiv şi o alocare defectuoasă (speculativă) a resurselor.

Este bine să avem o prezenţă întărită a capitalului autohton în sectorul bancar. CEC, Eximbank pot câştiga teren; CEC să fie capitalizat mai bine în scopul amintit. Să încercăm crearea unei bănci pentru dezvoltare, de tipul KfWA din Germania; fondurile europene pot ajuta la constituirea unei asemenea bănci. BERD şi alte instituţii internaţionale ar trebui să sprijine România în acest scop, reparând din greşelile trecutului. Trebuie descurajată creditarea în valută (de-euroizare). Astfel s-ar mări spaţiul de manevră pentru o politică monetară şi de curs puse în slujba dezvoltării economice. {i facilităţi fiscale pot fi practicate în domenii de vârf, mai ales dacă resursele bugetului public permit. Fiscalizarea agriculturii şi o colectare mai bună ar aduce resurse suplimentare importante bugetului public. Nu trebuie subestimat un posibil efect de evicţiune (prin colectare fiscală mărită); statul poate compensa aceasta prin mai multe bunuri publice de valoare şi evitarea risipei banului public. Să căutam să reînnodăm legăturile comerciale cu ţări din afara UE; avem nevoie de o ofensivă în acest domeniu.

Agricultura poate fi o veritabilă mină de aur având în vedere suprafaţa şi calitatea pământului cultivabil de la noi, riscurile ecologice şi criza alimentară în lume. Dar statul trebuie să aibă o politică adecvată; el trebuie să se implice direct în formarea unei logistici/infrastructuri în domeniul colectării şi depozitării producţiei, în încurajarea industriei alimentare (inclusiv prin utilizarea de fonduri UE).

Trebuie să oprim deteriorarea calităţii învăţământului, educaţiei. Trebuie găsit filonul care pune accent pe matematică, fizică, bilogie, inginerie. Acest efort trebuie combinat cu cel de valorificare a competenţelor existente în centrele universitare mari; există resurse importante pentru devoltarea de “mănunchiuri” de activităţi în domenii de vârf. Numai cu absolvenţi de MBA, avocaţi, filologi nu se obtine dezvoltare economică.

Trebuie să se înţeleagă importanţa cimentului social, a coeziunii sociale în construcţia actului de guvernare. A fi la dreapta spectrului politic nu justifică lipsa de empatie cu suferinţele oamenilor, mai ales în vremuri grele. Respectul faţă de cetăţean, compasiunea sunt esenţiale pentru a proteja contractul social într-un stat democratic, pentru a nu expulza circuitele solidarităţii din angrenajul societăţii. Nici nu poţi cere sacrificii cetăţenilor dacă ai un limbaj dublu: una zici şi alta faci (prin clientelism politic şi corupţie). Aceste trăsături ale guvernării responsabile s-au erodat, poate, şi din cauza unei filozofii politice care consideră demantelarea “statului asistenţial” ca fiind impusă de criză. Se confundă excrescenţe şi excese ale statului contemporan, nevoia acută pentru a-l reforma, cu dimensiunea sa socială, inevitabilă. A te întoarce la capitalismului secolului XIX este o aberaţie, în opinia mea. Un stil de guvernare responsabil şi transparent ar ajuta reforma statului, lupta contra risipei şi deturnării banului public.

În cadrul instituţiilor UE trebuie să promovăm idei care să ţină cont de realitate, nu de catehism; “piaţa unică“ nu exclude politici publice, la nivel naţional şi la nivel UE. Aşa cum unele ţări recurg la stratageme (inclusiv derogări/waivers) pentru a-şi proteja sectoare (de pildă piaţa muncii) România trebuie să urmărească (împreună cu alte ţări, fiindcă alianţele contează) politici care ajută la surmontarea decalajelor economice.

Criza a redus probabil potenţialul de creştere economică durabilă al României cu câteva procente, la 2,5- 3% (de la 5-5,5%). Cu împlinirea unor deziderate precum cele expuse mai sus (inclusiv absorbţie de fonduri europene) am putea reveni la un potenţial de creştere de peste 4% anual; nu este o rată impresionantă, dar ea poate reduce decalaje importante înăuntrul UE.

PEROMANESTE: In linii mari, se stie ce trebuie. Ar mai fi si cateva resurse umane disponibile sa conceapa alternative la nivel inalt. Unde cred ca deja obstacolul devine din ce in ce mai greu de surmontat este cu resursele umane de la baza. Ce economie li se mai potriveste celor mai multi? Fiind in Europa si avand o moneda puternica, 'onor' Isarescu, ne ia si abilitatea de a fi competitivi la linia de asamblare. Ministrii MONSANTO ne dau in vant potentialul agricol. Ce altceva?

Rogojan despre remaniere, pe intelesul tuturor

2012-02-08T15:17:00.000+02:00

Domnule general, dacă facem apel la cazuistica internaţională a premierilor ori a şefilor de stat proveniţi din lumea informaţiilor secrete, cum aţi putea comenta desemnarea ca prim-ministru a directorului Serviciului de Informaţii Externe?

Aurel I. Rogojan: Drept soluţie de avarie intempestivă, o măsură cu caracter excepţional şi, pe cale de consecinţă, o eludare premeditată a bunelor practici şi proceduri constituţionale. Precedentul, odată comis, este posibil să genereze, ca o reacţie în lanţ, şi alte asemenea practici extreme de guvernare.

Când spuneţi "practici extreme de guvernare" aveţi în vedere ceva concret anume sau enunţaţi generic o astfel de posibilitate?

Logistica serviciilor de spionaj este inimaginabilă, iar unele dintre tainele folosirii acesteia sunt mult prea apropiate şi atât de dragi celor care conduc serviciile încât, după ce nu mai sunt în funcţii, dar rămân în sfera exercitării puterii, nu pot rezista tentanţiei de a nu recurge la păcat. Spionii sunt deprinşi să acţioneze numai în afara regulilor, fără a fi prinşi. Ei nu se ghidează după principii morale sau legi. Ei studiază meticulos şi în profunzime regulile tocmai pentru a le încălca sub aparenţele legalităţii. Concret, premierul desemnat dacă va fi şi confirmat în funcţie, va avea întotdeauna căi şi soluţii "de scurtătură". Ca să mă fac mai bine înţeles, am să iau ca exemplu viteza cu care a anunţat prezentarea programului de guvernare şi care a fost taxată de oameni politici, analişti, dar şi de figuranţi care au invadat în această seară platourile televiziunilor drept superficialitate, atitudine de "yes men" şi aşa mai departe. Ce au omis cei care s-au grăbit să-l judece astfel? Au omis că în portofoliul unui serviciu de informaţii care se respectă se pot găsi programele de guvernare trecute, prezente şi viitoare ale tuturor partidelor de aici sau de aiurea. Domnul Crin Antonescu făcea o remarcă, uşor ironică, în legătură cu anunţarea peste noapte a programului de guvernare, spunând că echipa dânsului lucrează de apropape doi ani... Poate să fie sigur că cineva a ajuns "pe scurtătură" la ceea ce lucrează de doi ani şi să nu fie surprins dacă se va regăsi în programul pe care îl va prezenta premierul la învestitură.

În alte situaţii, iar acestea nu vor fi puţine, un premier provenit "din servicii" va recurge la exercitarea guvernării prin oamenii acestora aflaţi dintotdeauna în umbră şi la adăpostul puterii. Mecanismele democratice vor funcţiona pro forma, pentru a susţine aparenţele, dar pe fond, actorii reali ai puterii vor fi nişte parainstituţionali.

Să înţelegem că prin această desemnare Traian Băsescu oficializează guvernarea bazată pe puterea secretă a serviciilor?

Întrebarea dumneavoastră conţine, în parte, şi răspunsul. Spun doar în parte, deoarece a te baza pe serviciile secrete înseamnă a fi receptiv la semnalele şi evaluările acestora, să vezi în ceea ce ele îţi pun la dispoziţie şi soluţii alternative. Or, din ceea ce ni s-a întâmplat nouă până acum, nu am avut preşedinţi care să se bazeze cu bună-credinţă pe informaţiile corecte şi oportune, ci preşedinţi care au privit serviciile cu reticenţă şi s-au folosit de ele după cum au crezut de cuviinţă... Dacă preşedintele era de bună-credinţă în raport cu semnalele serviciilor, aveam un alt premier nu acum, ci cu mult timp înainte de a fi nevoie de această soluţie de avarie. Premierul demisionar, deşi s-a compromis iremediabil prin numeroase acte de guvernământ anticonstituţionale, a fost tolerat, chiar încurajat şi susţinut public, până când puterea s-a prăbuşit sub povara jafului care pare a fi fost unic scop al guvernării.

Dar directori de servicii care să-şi înţeleagă menirea am avut, avem?

Sub acest aspect, trebuie să distingem două situaţii. Prima, când directorul şi preşedintele îşi încep concomitent mandatul. A doua, când preşedintele păstrează în funcţie directorul din mandatul predecesorului său. În prima situaţie, directorul îşi înţelege menirea cam pe la jumătatea mandatului, când este prea târziu pentru a putea reconstrui relaţia cu preşedintele. În cea de-a doua situaţie, când preşedintele lucrează un timp cu directorii de servicii din mandatul predecesorului, este interesat să şi-i apropie, până când este convins că ştie ce trebuie despre activitatea secretă a serviciilor, apoi numesc alţi directori, asupra cărora să aibă ascendent. Aceşti directori nu-şi vor înţelege cu adevărat menirea, decăt post-factum, când îşi vor depăna memoriile, prezentaâdu-ni-se aşa cum ar fi trebuit să fie.

Este firesc să se întâmple aşa? De ce se întâmplă aşa?

Cauzele ţin de cultura clasei politice, de insuficienţe legislative grave, de neexercitarea unui control democratic civil - în cadru legal riguros şi exigent definit - asupra activităţii serviciilor secrete, dar şi în legătură cu sectorul securităţii naţionale, în ansamblul său. La noi s-au inversat rolurile. Prin servicii se controlează totul, iar serviciile sunt în afara controlului.

Găsiţi o explicaţie a acestei anomalii?

Da, şi nu-mi face deloc plăcere să o spun. Serviciile să-şi retragă agenţii de acolo unde nu au ce căuta.

Va fi Mihai Răzvan Ungureanu premierul de care este nevoie?

Depinde pentru cine este nevoie să fie... Dacă avem în vedere cum a fost desemnat, nu este omul momentului. Dacă avem în vedere prestaţia sa ca director al SIE şi starea relaţiilor externe ale României, domeniu în care a avut răspunderi importante, nu se califică. Dacă avem în vedere cum zburdă "capitaliştii" români prin paradisurile fiscale, iar nu se califică. Dacă avem în vedere gravele acte de subminare economică, asociate trădării de ţară, unde întotdeauna există o entitate străină, iar nu se califică. Dacă avem în vedere conexiunile de afaceri ale unor foşti din spionaj, iar nu se califică. Sau, dimpotrivă, pe un alt sistem de axiologie politică, toate acestea îl recomandă...

Dar tocmai susţinerea sa externă a fost invocată chiar înainte de desemnare...

Dacă avem în vedere nişte interese externe, care nu sunt deloc transparente, nu înseamnă neapărat că ceea ce este bun pentru alţii ni s-ar potrivi şi nouă. Aseară am urmărit comentariile principalilor agenţi de operaţiuni media ai unor entităţi externe. Nu ştiu cum s-a întâmplat că nu au fost primii prezenţi în platourile televiziunilor, unde outsiderii începuseră să combată potrivnic. După intervenţiile a patru-cinci proeminenţi mandatari externi, aflaţi permanent în grila posturilor respective, mi s-a făcut de două ori jenă. O dată pentru tupeul, dezinvoltura şi uşurinţa cu care şi-au deconspirat profesia, pe care eu o respect şi nu suport să o văd compromisă. A doua oară, pentru replierea oportunistă a laşilor cărora le-a dispărut imediat curajul de a mai fi consecvenţi în propriile opinii. Şi aşa ceva poate explica ceea ce ni întâmplă. Desigur, au existat şi excepţii, dar ele tocmai că întăresc regula nefirescului.

Va fi învestit premierul desemnat?

Nu este de dorit o învestire prin dictatul unei coaliţii de putere constituite nedemocratic, urmare a unei interpretări cu rea-credinţă a unui text constituţional, cel referitor la caracterul neimperativ al mandatului. Votul uninominal, dacă tot s-a legiferat, trebuia să conducă la o altă interpretare a textului constituţional. Mandatul nu poate fi imperativ în relaţia cu partidul, dar trebuie să fie imperativ în relaţia cu alegătorul, fiindcă acesta îşi transferă partea sa de putere şi suveranitate alesului, iar traseistul politic îşi trădează alegătorii. Mai direct spus, o coaliţie de putere bazată pe trădarea unor parlamentari nu este ea însăşi legitimă, deci nu poate conferi legitimitate unui guvern.

Interviu realizat de Alexandru Petre

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Cei doi care au speriat Vestul, pe fond ORANGE

2012-02-08T14:56:00.001+02:00

Cei doi care au speriat Vestul, originally uploaded by peromaneste.

QX
Stimate privitorule, analizand interesanta fotografie, a celor doi tradatori de neam si tara, pot afirma ca: tinuta prezentata in colectia toamna-iarna partidului parvenitilor, este una de colectie (nu de acum cativa ani) ci de peste cativa ani (15-20 ani), iar pentru corecta integrare a manechinuitilor cu tinuta, trebuie ca purtatori sa treaca printr-o perioada obligatorie de tinuta cu dungi orizontale (numai astfel, s-ar da satisfacti poporului indatorat, saracit si umilit).

Dorel
SA DEA BUNUL DUMNEZEU CA : ASA SAI VEDEM PE CEI 2 BESESCU+BOC LE STA BINE ! POATE ASA IA PULSUL STRAZII.. DAR CE SE VOR FACE CA DEJA CANALELE SI BOSCHETII SUNT OCUPATE.. VOR TREBUII SA FACA CEVA PENTRU AFII PRIMITI DE BOSCHETARI... CE VOR FACE > ? O SASI CUMPERE ALIFIE !

Rochefort
Boc ca Boc, dar basescu chiar are fata de boschetar, il prinde de minune!

GHEORGHE
doamne ce m-am amuzat vazand pozele ..Uita-te bine dictatorule ca ne-ai chinuit destul cu sluga ta care mi-a facut de ras ardealul pentru multi ani,,ce bine iti sta.Dar ce bine iti va sta in costum si chipiu dungat dupa gratii.

Gavrila
Ala din stanga poarta si ochelari, s-o fi manjit si asta de 'telectualitate cu vreun masterat honorius-prigoana-causa dela Spiru Haret. Sau a stat pre amult si prea aproape de televizor, care fiind pe podea la Rachitele, s-a boc-cit pe viata.

Tocana pedelista cu ciolan à la Base

2012-02-07T21:46:00.001+02:00

November 1 2007 day 21 -Stew's up, originally uploaded by DeathByBokeh.

Ingrediente:

Un popor mare, necopt, fara miez;
Mult ciolan;
Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
O blonda de Plescoi;
Un varf de boc;
O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
O curte constitutionala moale si bine fragezita;
Cateva cozi de procurori;
Doua trei sindicate stafidite;
Condimente:
Apa de ploaie;
Praf in ochi;
Gargara macinata;
zeama de baliverne;
Tupeu varsat;

Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata setaie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura.
Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-unrecipient caldut.
Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda.
Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putina apa de ploaie.
Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura, si se lasa la dospit.
Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc cu servicii secrete.
Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag inteapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se reevalueaza.
Se aseaza partidele intr-un parlament din teflon cu manere. Cel portocaliu se pune cu grija in mijloc. Pe langa el se mai presara doua trei partide mici si bine fragezite. Restul de partide se presara dupa gust.
Se da totul prin curtea constitutionala si se inveleste cu gargara macinata.
Se aseaza totul peste poporul deja bine dunstuit si se da la copt.
Dincand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu tupeul varsat.
Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata.
In caz de probleme digestive sunati la 112.

Scrisoare deschisa: Un român care şi-a luat lumea în cap îi răspunde unui politician fanfaron

2012-02-03T15:40:00.001+02:00

Immigrant, originally uploaded by Marco Fellin.

Scrisoare deschisă către un senator şi către toată lumea

Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile…

1 decembrie 2011
Dragi români de pretutindeni,

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

La Mulţi Ani România!
La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel BadeaSenator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911http://www.badeaviorel.ro/….

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași. Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni” care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară? Ca să îmi arătați că vă pasă?

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului”.

În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ‘89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie ‘89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

Ioan-Florin Florescu

Basescule, nu esti soarta noastra!

2012-02-01T22:33:00.001+02:00

Iata ca avem si samanta leadershipului in Piata Universitatii. Incet, incet, vocea multimii crescande se va amplifica si ea intr-un glas pe care puterea de azi sau maine nu-l va putea ignora. Desigur, vei recunoaste in Claudiu Crăciun pe tanarul care nu l-a ascultat pe Traian Basescu sa emigreze sau sa schimbe aurul pe cianuri, tanarul care a scapat condamnarii capitalismului la egoism si prostie, tanarul care ti-e vecinul cu care n-ai vorbit pana acum, tanarul care vei fi fost pana la un moment dat. Politicienii au o datorie in democratie: Mai binele cetatenilor. Nu mai putem inghiti galusca sacrificiului unidirectional la 22 de ani dupa Ceausescu. Elena Basescu/Udrea, la fel ca bancherii ce se ascund dupa garderobele lor colorate, nu pot a ne mai cere sa ne sacrificam in abstract. Inca-presedintele Basescu ar face mai bine sa-si tina in temperanta fiica, cu extravagantele-i imposibil de justificat, decat sa ne ceara a ne sacrifica. Basescule, nu esti soarta noastra!

"Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie. Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.Vă mulţumesc!"

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Neoliberalismul este continuarea bolşevismului cu alte mijloace

2012-02-01T10:28:00.001+02:00

Ion Vianu, originally uploaded by Biblioteca Stiintifica.

Şansele ca o ameliorare să se producă din lăuntrul sistemului sunt aproape de zero. Din ce în ce mai mult devine aparent că partidele politice în ansamblul lor nu sunt decât grupări de interese pentru care noţiunea de bine public este pură demagogie.
Poate că nicio lege din cele pe care guvernarea Băsescu-Boc le-a propus – retrăgând-o în ultimul moment sub o presiune fără precedent din toate direcţiile – nu a apărut mai şocantă decât cea privind noua organizare sanitară a ţării. Proiectul trăda psihologia cinică la extrem a noii noi clase care conduce ţara de la revoluţie încoace. Dacă d-l Băsescu a mai putut produce iluzii pozând în campionul luptei anticorupţie, recentele şi sistematicele luări de poziţie ale domniei sale au arătat fără putinţă de îndoială ce au devenit intenţiile sale şi pe cine reprezintă acum. După ce a optat pentru susţinerea proiectului Roşia Montană, după ce a devenit peste noapte un critic declarat al DNA, instituţie care mai reuşea să zguduie câte una dintre structurile corupte, proiectul Legii sanitare ar fi urmat să încredinţeze, în ţara hoţiei incontrolabile, banii strânşi de la cetăţeni unor companii particulare opace. Iar retragerea proiectului a fost anunţată cu o dezamăgire plină de resentimente. Asupra unui punct are dreptate preşedintele: sistemul sanitar actual este corupt, iar imobilismul nu rezolvă situaţia gravă. Exemplul nu face decât să confirme ceea ce ştiam: clasa politică actuală este sistemic incapabilă să rezolve marile probleme sociale. Ea nu poate genera decât soluţii strâmbe.
Acum, chiar cei care se mai îndoiau nu mai pot închide ochii în faţa realităţii: România a fost, este şi va mai fi încă exploatată de către nomenclatura securisto-comunistă convertită la neoliberalism.
Pe vremuri, adică după perioada Războiului Rece, prin anii ‘60, pacifiştii mondiali lansaseră ideea „convergenţei celor două sisteme“. Mai lăsau socialiştii un pic, mai lăsau şi capitaliştii, iar cele două „lagăre“ aveau să conveargă spre un singur sistem politic, cu componente de stânga şi de dreapta. Cine a avut norocul să trăiască vede azi că această „convergenţă“ s-a realizat… sub chipul neoliberalismului lipsit de orice scrupule.
Fără să intrăm în amănuntele a ceea ce s-a petrecut în alte ţări ex-socialiste (fiecare caz are particularităţile lui), să ne mărginim la analiza situaţiei din România. În 1989, profitând de falimentul comunismului, oligarhia a descoperit că putea să se dispenseze de tutela apăsătoare a familiei Ceauşescu şi a micului grup de slugi absolute care o înconjurau pentru a prospera într-o măsură încă şi mai mare şi pentru a se lansa într-o operă de acaparare a bunului public cu controlul absolut al societăţii sub aparenţe superficial-democratice, o adevărată comedie socială demnă de un nou Potemkin, în dispreţul total al binelui public. Este fenomenul pe care l-am numit „neoliberalismul – stadiul cel mai înalt al comunismului“. Iată în ce chip s-a realizat „convergenţa celor două sisteme“ atât de visată de pacifiştii anilor ‘60: prin libera alegere a nomenclaturii de a adopta un alt stil de viaţă decât cel impus de rigorismul bolşevic, păstrând acelaşi dispreţ pentru „clasa muncitoare“ care, se ştie, oricum merge în paradis. Neoliberalismul de azi nu este altceva decât bolşevismul, minus lozincăria propagandistă a comunismului.
Actualul nivel al discuţiei între puterea şi opoziţia din România arată cât de slabe pot fi speranţele celor care ar dori o reală schimbare. Nici coaliţia de la guvernare, nici aşa-zisa opoziţie, monstrul bicefal USL, nu au programe şi personalizează la maximum polemica. Restul este un câmp gol în care proliferează buruienile disperării care se numesc, pe rând, Vadim, Becali, Dan Diaconescu-Direct.
Încrederea de care s-a bucurat d-l Băsescu a izvorât din speranţa deşartă că ar putea să apară, chiar din interiorul sistemului, un reformator, cum a fost activistul de partid Elţîn în Rusia. Acest exemplu nu ar fi trebuit să fie prea încurajator, căci, întocmai ca în România, dar la scară corespunzătoare, distrugerea structurilor socialiste a dus în Rusia la apariţia unei oligarhii neoliberale ostile oricărui bine social.

Mulţi ani, d-l Traian Băsescu a putut întreţine iluziile, mai ales profitând de mediocritatea adversarilor săi. Acum, nimeni nu mai poate să se agaţe de iluzii. Ne putem întreba dacă preşedintele ales în 2004 a vrut cu adevărat reforma sau a făcut de la început un calcul cinic, prinzând în angrenaj o mulţime de cetăţeni, inclusiv un număr de intelectuali idealişti. Cei care continuă să creadă că a existat, cel puţin la un moment dat, un „Băsescu bun“ se întrebă dacă nu cumva, actualmente, preşedintele este prins în mrejele cine ştie cărui şantaj politico-penal sau – ceea ce ar fi mai onorabil – dacă nu este obligat să plece capul în faţa exigenţelor din ce în ce mai dure ale FMI, organizaţie de contabili feroci lipsiţi de interes faţă de bunăstarea şi chiar de supravieţuirea unor popoare.
Faptul că preşedintele a retras în ultimul moment proiectul de lege dovedeşte că nu vrea să întindă prea mult coarda. Dar nu infirmă înclinarea puterii către soluţii neoliberale.
Dacă d-l Emil Constantinescu a fost înfrânt de sistem fiindcă venea din afara sistemului (orice s-ar spune, a fost un moment unic care s-a pierdut), românii şi-au putut spune că îi va fi mai uşor cuiva care vine chiar din interiorul sistemului, cum era perceput d-l Băsescu, să îl domesticească şi în cele în urmă să-l pună cu botul pe labe. Dar nu s-a întâmplat aşa. Oricare ar fi explicaţia, constatăm că noua nouă clasă este în perfectă concordanţă cu neoliberalismul internaţional şi nu are să-şi facă grijă în ce priveşte viitorul, decât în măsura, notabilă, în care şi cei mai bine hrăniţi şoareci pier atunci când se scufundă corabia.
Cât de lucidă şi de exactă a fost poziţia unui Alexandr Soljeniţîn care era în acelaşi timp antibolşevic şi antiliberal! Cât de evident este că neoliberalismul nu este decât un bolşevism care are drept scop acapararea puterii de către un mic grup şi păstrarea ei cu orice preţ! Numai când au descoperit că se pot lipsi de lozincile „umaniste“ cu care prosteau din ce în ce mai greu masele, au putut bolşevicii să devină ultraliberali – şi atunci nu le-a mai fost nici ruşine, nici frică!
Acesta este diagnosticul. Să vedem care ar fi tratamentul. Atâta vreme cât nu există un grup care să nu fie interesat de o schimbare de fond, deţinând în acelaşi timp o putere efectivă de natură economică, speranţele sunt nule. În 1848, în Țările Româneşti exista o burghezie care avea mijloacele să dărâme ordinea feudală. Şi a reuşit. A fost România Brătienilor, a lui C.A. Rosetti şi a lui M. Kogălniceanu cea care a învins. Care ar fi echivalentul unei asemenea „partide“ azi? Nu există. Dar poate presiunea internaţională ar putea juca un rol? Care este, azi, eficienţa presiunii internaţionale? Slabă. UE este un organism care nu dispune de mijloace spre a-şi impune autoritatea. Despre FMI am vorbit.
De altfel, nu este numai o chestiune de demnitate, dar şi una de strategie: ajutorul nu vine din afară (acest tip de „caritate“ este prea costisitor). Ajutorul nu poate şi nu trebuie să vină decât de la noi.
Se vorbeşte, se caută crearea unui nou partid politic, care să provină din afara sistemului. Dar un partid politic se înfiinţează şi se întreţine cu bani. Care dintre oligarhii neoliberali ar fi dispus să investească fie şi un sfanţ într-o formaţie care să atace un sistem atât de funcţional, din punctul de vedere al oligarhiei?
Nemulţumirea populară, „indignarea“ cum este numită azi, pe plan internaţional joacă un rol, dar atât timp cât indignarea nu este canalizată de o mişcare organizată, coerentă, ea se pierde… şi se revine la punctul de plecare. Sau atunci, dinspre dreapta, justificata mânie este recuperată de demagogii cu ideologii extremiste, care pot avea un succes vremelnic, sucind capetele naivilor şi rătăciţilor, dar fără o soluţie viabilă.
Conjunctura mondială agravează situaţia. Țara noastră este printre cele ameninţate de faliment. Poate că tot răul este spre bine; aici e şi speranţa: conjunctura nefavorabilă din ţările clasice de imigraţie pentru români (Italia, Spania) va readuce întreprinzători capabili în ţară. S-ar putea mobiliza energii noi pentru a face aici ceea ce oligarhia la putere, obişnuită cu profitul imediat pe spinarea statului în delicvescenţă, nu este capabilă să realizeze. Aceşti oameni noi, cu experienţă, idei, inteligenţă ar putea constitui o adevărată forţă antisistem cu şanse reale de reuşită. Ea ar putea canaliza indignarea populară. Ar putea, la un moment dat, să aibă şi mijloacele economice capabile să sprijine o acţiune politică. Atunci ar fi posibilă renaşterea României, căci speranţele succesive legate de: revoluţie, de victoria CDR, de intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană s-au dovedit naive; chiar dacă d-l Băsescu ar fi fost un Hercules, grajdurile pe care a promis să le cureţe depăşeau cu mult în murdărie pe cele ale miticului Augias.
Un lucru apare evident în conjunctura acestui început de an 2012: şansele ca o ameliorare să se producă din lăuntrul sistemului sunt aproape de zero. Din ce în ce mai mult devine aparent că partidele politice în ansamblul lor nu sunt decât grupări de interese pentru care noţiunea de bine public este pură demagogie. Nu există alternativă în alternanţa politică! Din păcate, această situaţie duce – şi va duce într-o măsură şi mai mare – la confruntări şi tulburări sociale pe care mai puţin egoism şi o anumită solidaritate le-ar fi putut evita.

Ion Vianu

Desi prostia e mare, iar bizonul roman e premiant, romanul adevarat, da mai departe

2012-01-31T19:53:00.003+02:00

The red lake near Mitsero village - an environmental disaster. This place used to be an iron metal and gold surface mine.

Cititi materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel povestile triste expuse pe micul ecran de cativa locuitori ai zonei! Pentru cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati), de catre cei care doresc "binele nevoiasilor".

Cu cata naivitate se "pune botul" la ceea ce poate fi "pepita" celor care si-au dat acordul pentru acest proiect.

Vreau sa spun ca sunt si alte puncte de vedere, pe care poate le-ati citit in diverse luari de pozitie, si nu ne ramane decat sa judecam cu mintea noastra care este adevarul si ce se ascunde in spatele campaniilor "pro" sau "contra" concesionarii acestei exploatari strainilor. Ca rezultat, pozitia pe care o vom adopta fata de acest joc, sau decizia de neimplicare totala!

Marayes, Argentina: The earth around the mine is poisoned with the cyanide once used to extract gold from the ore.

Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.
Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...)

Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.

In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.

Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri.(de ce guvernantii nostri permit ?!)

The red lake near Mitsero village - an environmental disaster. This place used to be an iron metal and gold surface mine.

Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.

Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori romÃ¢ni din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.

Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.

Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

DATI MAI DEPARTE!!

The red lake near Mitsero village - an environmental disaster. This place used to be an iron metal and gold ore surface mine.

PENTRU O MOSTRA DE JURNALISM INVESTIGATIV, IATA AICI UN LINK LA MATERIALUL REALIZAT DE DANIEL BOJIN, ASOCIAT CU CENTRUL ROMAN PENTRU JURNALISM DE INVESTIGATIE

Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană
de Daniel Bojin /19-12-2011

Schema de finanţare a afacerii blochează accesul statului la profituri ani de zile, până când vor fi achitate datorii de sute de milioane de dolari către investitori

O mică companie canadiană, cu bilanţul gol, a devenit o afacere de aproape 2,6 miliarde de dolari, după ce a listat pe bursă resursele noastre de aur de la Roşia Montană

Primele zile ale afacerii explică modul în care investitorii au preluat gratis controlul asupra zăcămintelor şi le-au folosit apoi pe bursă ca să facă rost de bani

Banii făcuţi pe bursă au fost trimişi apoi în România sub formă de împrumuturi cu dobândă

Personaje - cheie din povestea aurului recunosc astăzi, în premieră, neregulile afacerii, în care mari fonduri de investiţii şi investitori mărunţi şi-au plasat banii în ultimii paisprezece ani
Traseul banilor din afacerea Roşia Montană arată cum o mică firmă canadiană s-a transformat în marele investitordin România, pe baza zăcămintelor din Munţii Apuseni. Foşti directori ai afacerii şi responsabilii statului recunosc astăzi problemele operaţiunii prin care resursele au fostcedate gratuit iar apoi au fost folosite, fără aprobările legale, să aducă baniinecesari chiar pentru exploatarea aurului. Documentele asocierii iniţiale dintre primii investitori şi statul român sunt date dispărute astăzi la fosta regie a statului care a facilitatafacerea. Printr-un circuit offshore, care leagă compania canadiană de afacerea din România, s-au făcut cheltuieli de peste 500 milioanede dolari la Roşia Montană. Bani pentru care compania dinRomânia, în care statul român este partener, a plătit dobânzi de zeci de milioane de euro. Mizaafacerii de la Roşia Montană a ajuns acum la aproape 18 miliardede dolari, la cât sunt evaluate zăcămintele după creştereaspectaculoasă a preţului internaţional al aurului.

Jocul pe bursă a surprins statul. Banii strânşi de proiectul Roşia Montană pe bursele din Canada (întâi Vancouver, apoiToronto) se ridică la peste800 de milioane de dolari, în ultimii paisprezece ani, prin emisiunea continuă de acţiuni, potrivit rapoartelor Gabriel Resources Ltd,compania mamă aafacerii.

Noi amănunte dinaceastă afacere arată că operaţiunea listării la bursa din Vancouver din 1997s-a făcut în mare secretchiar şi faţă de arbitrul pieţei zăcămintelor - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM),instituţia statului careaprobă prospecţiunile, explorările şi exploatările de resurse.
Mihail Ianăş, fostulpreşedinte al ANRM dinacea perioadă, dezvăluie astăzi că afacerealistării a fost o mare necunoscută chiar şi pentru cei care ar fi trebuit să o aprobe: “A fost o surpriză şi pentrunoi listarea zăcămintelor din 1997. Am aflat atunciîntâmplător de listare dela alţi investitori străini. Am cerut imediat explicaţii de la Ministerul Industriei şi am aflat că ei dăduseră o aprobare, dar nu ne-au motivat-o.”

Mihail Ianăş susţine că răspunsul avenit atunci de la secretarul de stat pe probleme de minerit, Nicolae Stăiculescu.

Fostul secretar de stat spune că nu îşi aminteşte de o astfel de aprobare: “Nu amaprobat aşa ceva şi nici nu-mi aduc aminte caministerul să fi dat oastfel de aprobare. Ca secretar pe probleme din minerit ar fi trebuit să ştiu. Există două variante:fie ca aprobarea să nu fiexistat, fie ca ea să fi fostaprobată fără ca eu să ştiu, deşi mi-e greu să cred asta”.

Listarea pe bursă a fostunul din punctele cheie al afacerii de la Roşia Montană pentru că astfelprimii investitori au făcut rostde bani ca să finanţeze proiectul din Munţii Apuseni.

Și tot prinintermediul bursei acţionariatulcompaniei s-a schimbat radical până astăzi, în companie plasându-şi banii mari fonduri de investiţii. Gabriel Resources Ltd. Canada,compania mamă dinproiectul Roşia Montană, nu exista pe harta mineritului înurmă cu paisprezeceani când a raportat zăcămintele noastre pe bursă. Ea se numea atunci Starx ResourcesCanada şi figura ca o mică companie, cu bilanţul aproape gol. Avea în schimbavantajul că eralistată pe bursa dinVancouver (Canada), o bursă pentrucompanii cu risc.

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Destabilizarea provine doar din prelungirea nefirească a unor disfuncţii şi dezechilibre majore pe care societatea românească le are în interiorul ei

2012-01-31T04:03:00.000+02:00

Credeţi că protestele începute acum aproape trei săptămâni sunt spontane?

Virgil Măgureanu: Nu, nu cred că sunt spontane, dar sunt rezultatul firesc al unui şir lung de nemulţumiri, dintre care numai o parte se datorează contextului de criză. Nemulţumirile vin din partea unor oameni extrem de defavorizaţi. Protestele trebuie analizate pornind de la cei care au nemulţumiri reale, nu conjuncturale.

Dacă aceste manifestări nu sunt spontane, înseamnă că sunt provocate?

V.M.: Acest lucru contează mai puţin, cel puţin din punctul de vedere al celor defavorizaţi. Nu vorbim aici despre cine-i provoacă, cine-i scoate în stradă şi, eventual, cine-i manipulează. Există un fond de nemulţumire real, iar acest lucru a fost recunoscut de toate părţile.

Deci mulţi dintre cei care ies seara în stradă sunt manipulaţi, provocaţi, împinşi să facă acest lucru.

V.M.: Nu. Nemulţumirea străzii este legată de situaţia politică şi economică a ţării, iar cel mai celebru slogan strigat în ultimele zile este elocvent: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!". Această lozincă aduce cu nemulţumirea tuturor celor săraci care se revoltă peste tot pe glob împotriva celor care au produs această sărăcie.

Ne întoarcem la lupta dintre clase?

V.M.: Nu ştiu dacă putem opera cu termeni marxişti. Mişcarea Ocuppy din SUA are legătură cu lupta de clasă?

Deşi spuneţi că nemulţumirea e mare, protestatarii au fost puţini încă de la început şi, cum spuneaţi mai devreme, nici măcar nu au ieşit spontan. E o telerevoltă?

V.M.: Poate fi interpretată şi aşa, dar am greşi fundamental dacă am crede că nemulţumirea
este doar efectul incitării televiziunilor. Contează fondul real al nemulţumirii, şi nu manipulările unor televiziuni pentru a da o proporţie artificială unor lucruri. Dacă vrem să facem o analiză serioasă a lucrurilor, nu trebuie să operăm cu „cine pe cine manipulează".

Ceea ce înseamnă că există o manipulare, care nu poate fi ignorată.

V.M.: Pe mine mă interesează doar dacă starea de nemulţumire este sau nu reală. Este singurul lucru care merită să fie investigat.

Manipularea nu merită să fie investigată?

V.M.: Jandarmeria sau serviciile de informaţii ar putea să vă spună cine şi cum manipulează.

Cât credeţi că va dura acest protest-maraton?

V.M.: Nu cred că este de durată, dar e interesant cui îi sunt adresate nemulţumirile. Există în mod cert o legătură între nemulţumirile din România şi acele forme de protest care s-au manifestat peste tot în lume, atât în statele dezvoltate - SUA, Marea Britanie, Franţa -, cât şi în statele din lumea arabă. Cred că există o legătură între toate acestea, fiindcă oamenii nu mai suportă sărăcia, incompetenţa şi corupţia.

Există vreun pericol în aceste manifestări din România?

V.M.: Nu neapărat. Este o supapă prin care nemulţumirile populare ajung să fie auzite de către oamenii puterii.

Credeţi că o dată cu aceste proteste partidul de guvernământ va fi convins să facă alegeri anticipate?

V.M.: Nu e foarte important, fiindcă suntem într-un an de electoral, aşa că alegerile şi, probabil, schimbarea vor avea loc.

Schimbarea, deci venirea la putere a USL, ar putea îmbunătăţi situaţia economică şi socială din ţară?

V.M.: Nu sunt foarte sigur că ceea ce va urma prin schimbarea actualei coaliţii de putere cu USL ar aduce un plus în ceea ce priveşte economia. Sunt precaut.

Ce vă face să fiţi precaut?

V.M.: Absenţa soluţiilor, dar şi incapacitatea liderilor USL de a avea o viziune asupra viitorului, asupra dezvoltării economice. N-au de unde lua salarii sau pensii mărite dacă nu apare o creştere economică. N-am văzut în dezbaterile Opoziţiei o strategie care să se opună actualei stagnări.

Dacă partidele politice nu reuşesc să formuleze o strategie, atunci cine ar trebui să o facă?

V.M.: Ar trebui chemaţi experţii, tehnicienii, profesioniştii care să fie în stare să formuleze o strategie de dezvoltare durabilă, eventual prin colaborare cu cei mai buni specialişti străini, care să ne ajute să dezvoltăm anumite sectoare.

Recent, Victor Ponta le-a promis şefilor Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe că nu-i va schimba după ce ajunge la putere. Cum explicaţi această ofertă?

V.M.: Nu doresc să mă pronunţ în această privinţă.

Ar putea fi o invitaţie la cooperare?

V.M.: Nu ştiu. Ştiu doar că e necesară o schimbare, însă, dacă la această schimbare vor coopera şi serviciile, v-aş spune că mai degrabă aceasta nu e treaba serviciilor. Serviciile trebuie să stea la locul lor şi să furnizeze informaţii oportune şi corecte. Nu există nici un exemplu în care serviciile din România de după 1989 ar fi cooperat pentru păstrarea la post a şefilor lor.

George Maior, şeful SRI, spunea acum aproape o lună că în an electoral „anumite zone ale politicului, fie de la Putere, fie din Opoziţie, din motive interesate, încearcă să atragă cumva SRI în confruntarea politică". Aşa este, s-a întâmplat acest lucru şi când conduceaţi dvs. serviciul?

V.M.: Nu ţin minte ca vreo parte sau alta să fi încercat să atragă SRI. Nu există nici un exemplu, cel puţin cu probe, că în fazele de schimbare a puterii s-ar fi implicat serviciile.

În 1996, chiar dvs. aţi influenţat lucrurile atunci când aţi declarat în dimineaţa zilei alegerilor că aţi votat „pentru schimbare".

V.M.: SRI nu a fost implicat în schimbarea din 1996, dar eu într-adevăr eram convins că e nevoie de o schimbare, ceea ce s-a şi întâmplat.

George Maior vorbea nu demult despre „valenţa regeneratoare a alegerilor". Cine ar putea oferi această regenerare?

V.M.: O regenerare are loc atunci când anumite persoane se schimbă într-adevăr.

Vi se pare viabil un guvern format din tehnocraţi?

V.M.: În mod cert, competenţa viitorului guvern trebuie să fie mai pregnantă decât a celui de azi, dar nu ştiu cine va avea tenacitatea să impună un guvern de tehnocraţi, deşi nu e necesar ca aceşti specialişti să fie fără culoare politică. Există specialişti şi în partide sau în orice caz ei ar putea fi aduşi. Orice persoană aflată într-o poziţie importantă de putere poate să aducă experţi, dacă nu vrea neapărat să fie înconjurată de oameni care să-i facă pantofii. Ţineţi minte vorba lui Deng Xiaoping: „Nu mă interesează dacă pisica e albă sau neagră, mă interesează să prindă şoareci". Criteriul competenţei ar trebui să fie unic pentru viitorul guvern.

Credeţi că un guvern de tehnocraţi le-ar da satisfacţie celor din stradă?

V.M.: Pentru a calma nemulţumirile pe termen scurt ale maselor, este suficient să pui în funcţii importante persoane credibile şi competente. Pe de altă parte, nici guvernul de tehnocraţi nu e un panaceu dacă nu are o strategie bună.

Pe cine aţi vedea preşedinte în 2014 dintre liderii politici actuali?

V.M.: Nu am o opţiune şi, pe de altă parte, aştept de peste 50 de ani un „adevărat preşedinte". De fiecare dată când a apărut cineva, am avut dezamăgiri. Important ar fi să fie cineva care să capteze încrederea oamenilor pe termen lung.

Credeţi că Traian Băsescu îşi va termina mandatul?

V.M.: Această chestiune nu este atât de importantă pentru ceea ce urmează să se întâmple. Nu mai depinde de o singură persoană ceea ce se va întâmpla major în România. Şi chiar dacă ar rămâne, nu cred că Traian Băsescu mai dispune de pârghiile necesare pentru a redresa situaţia într-un sens benefic şi, în general, de ce i-am atribui mai mult decât poate face?

Există factori externi interesaţi să destabilizeze România?

V.M.: Destabilizarea provine doar din prelungirea nefirească a unor disfuncţii şi dezechilibre majore pe care societatea românească le are în interiorul ei. Nu cred că factorii externi pot destabiliza mai mult. Nu puteţi da vina pe duşmanul din exterior în nici o situaţie când au fost stări acute de conflicte sociale în ţara noastră în anii din urmă. Interesele din afară sunt întotdeauna intermediate de factorii interni.

CV Virgil Măgureanu (70 de ani)

A făcut Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1964-1969), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice în 1978. După terminarea studiilor, a predat psihosociologie la Academia de Studii Social Politice „Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti (1969-1989). În mai 1989 a fost plasat sub domiciliu forţat la Focşani, unde a lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea, ca urmare a opoziţiei faţă de regimul Ceauşescu. În perioada decembrie 1989-martie 1990 a fost membru al CFSN şi CPUN. În martie 1990 a fost numit director al Serviciului Român de Informaţii, funcţie pe care a deţinut-o până în aprilie 1997, când a demisionat. Din 1994 este profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti.

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Conversatie pe facebook cu Monica, peromaneste

2012-01-31T03:47:00.000+02:00

Monica

Scoate Internetul românii din amorțeală?

vlad.ursulean.ro

Internetul mișcă oameni: 200.000 de cetățeni au făcut cea mai mare curățenie din istoria României; clienții nemulțumiți ai băncilor s-au întâlnit pe forumuri și le-au dat împreună în judecată; Bucureștiul s-a umplut de biciclete în urma unor campanii pe bloguri.

· · 4 hours ago ·

- PeRomaneste Chiar asa? Sunt sceptic, si asta nu numai in ceea ce priveste Romania, ci peste tot. Internetul e prea putin sa conteze; ar vrea Puterea sa credem altfel... Una peste alta, din pacate, multe au plecat din Romania odata cu emigrantii.
  Yesterday at 12:39pm ·
- Monica Ceva ceva se misca, asa, la nivel embrionar. Pe mine una ma roade curiozitatea sa vad incotro ne indreptam, cu sau fara Internet.
  Yesterday at 1:09pm ·
- PeRomaneste Depinde la cine te referi. De exemplu, in Romania are toate sansele sa se fasie--prea s-au tzinut de(o)parte fatzele ce puteau as ajute la coagulare de multime si mesaj, prea au plecat toti 'scandalagiii'.
  Yesterday at 3:48pm ·
- PeRomaneste Ca si cum cineva mi-a anticipat comentariul:http://www.jurnalul.ro/special/marius-manole-nu-mi-place-ca-suntem-mintiti-pe-fata-602811.htm
  Marius Manole: "Nu-mi place că suntem minţiţi pe faţă" | Jurnalul National
  www.jurnalul.ro
  Actorul Teatrului Naţional din Bucureşti Marius Manole este impresionat că protestatarii din Piaţa Universităţii au puterea de a crede că se poate mai bine. El ne mărturiseşte că nu mai are încredere în nimeni în acest moment şi nu ştie cu cine ar vota.● Jurnalul .
  Yesterday at 4:35pm · · 1 ·
- Monica De acord si cu tine si cu el. Totusi, doar faptul ca lumea reactioneza vizibil si cu buna credinta la calcatul in strachini al puterii, e un pas inainte.
  7 hours ago ·
- PeRomaneste Cu unul ca Manole n-am cum sa fiu de acord. Si-a gasit un motiv bun sa nu fie acolo, desi el macar s-a gandit ca ar fi trebuit sa fie acolo. Ma intreb ce motive au restul, inclusiv miscarea sindicala care ar fi trebuit sa iasa in strada cand s-a trecut noua Lege a muncii exact cum s-a iesit la miscarea cu Sanatatea/SMURD-ul. Mi-e teama ca unii au obosit de democratie, altii n-au stiut niciodata ce si cum, iar cateva sute/mii raman sa a-duca greul in Piatza Universitatii. Ma rog, cei din urma probabil gandesc ca nu vor/pot sa emigreze, iar Romania e aia pe care o faci/ceri in fiecare zi--le dau dreptate.
  7 hours ago ·
- Monica Multi sunt comozi. Multi nu vad mai departe de rotunjimea propriului buric. Altii umbla in brate cu justificarea "tot nu se schimba nimic"(care pe mine una ma scoate din minti!). Iar altora le e teama de (diverse) consecinte. Apoi, nu cred ca gena protestului e suficient de matura in *.ro. Trebuie cultivata. Aviz dascalilor!
  6 hours ago ·
- Monica Uite aici un erou:
  
  http://www.adevarul.ro/locale/sibiu/VIDEO_Protesteaza_de_unul_singur-cu_autorizatie-la_Cisnadie_GALERIE_FOTO_0_637136626.html
  
  :)
  VIDEO Protestează de unul singur, cu autorizaţie, la Cisnădie GALERIE FOTO
  www.adevarul.ro
  <p>Un bărbat de 70 de ani şi-a obţinut autorizaţie de la Primărie şi protestează de unul singur, pe un spaţiu de 2 metri pătraţi, în centrul localităţii. Bărbatul a agăţat pancarte cu lozinci pe stâlpii spaţiului alocat pentru protest, iar alte două şi le-a agăţat pe piept şi pe spate. </p>
  6 hours ago ·
- PeRomaneste Te-ai intrebat vreodata ce se intampla cu un popor cand se duc 10% de la varf? La peromaneste am scris odata pe tema asta--400mii din 16 milioane cu venirea comunistilor, 2-3 milioane din 22 milioane odata cu 1990.
  5 hours ago ·
- Monica Sigur ca m-am intrebat. De ce crezi ca imi bat mintea de ani de zile? Fara mare folos, din pacate...
  4 hours ago ·
- PeRomaneste Pai hai sa incerc(am) un raspuns: ...jale mare si pentru unii si pentru altii!
  4 hours ago ·
- Monica Ma gandesc, in naivitatea mea, ca poate la un moment dat minus cu minus va genera plus (printre altele si cu ajutorul internetului). Doar sa nu fie prea tarziu...
  4 hours ago ·
- PeRomaneste Monica, iata cum gandesc eu: Nu scandinavii care au plecat in SUA, in numere mari, au facut Scandinavia in ceea ce este astazi! Asa ca nu suntem naivi, doar plimbati!
  3 hours ago ·
- PeRomaneste http://www.jurnalul.ro/observator/proteste-in-romania-piata-universitatii-602768.htm
  Încăpăţânare la minus 10 grade: “Facebook te guvernează? Nu – atunci vino dracu în Piaţă să socializ
  www.jurnalul.ro
  Răsculaţii săreau de pe un picior pe altul rebegiţi de frig, încotoşmănaţi în şube, cu capul înfăşurat în câte două, trei glugi. Să tot fi fost o sută şi mai bine de oameni în Piaţa Universităţii, sâmbătă seară, la minus 10 grade Celsius. Era a 16-a zi de .

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Cine ne sunt cetatenii

2012-01-30T01:32:00.001+02:00

"Atâta timp cât lumea stă în casă nu se va schimba nimic"
Adrian Haret este un tânăr student la Filozofie. La început a venit în Piaţa Universităţii să protesteze din curiozitate pentru că nu ştia exact despre ce este vorba. După care a început să mediteze la cauza celor care protestează. "Mi-am dat seama că oricare va fi rezultatul, nu cred că va fi neapărat mai bine. Însă, consider protestele un lucru bun pentru că manifestaţiile le arată celor de la putere că nu pot să facă ce vor, le trimite un mesaj că trebuie să fie mai responsabili. Mesajul de atenţionare contează. Însă, atâta timp cât lumea stă în casă nu se va schimba nimic. Dacă vor ieşi, vor reuşi cel puţin să se facă auziţi. Lucrul care mai deranjeză pe mine, personal, este starea educaţiei. Cred că ar trebui acordată o mai mare atenţie educaţiei, trebuie acordată o finanţare mai serioasă acestui domeniu. Nivelul la care este acum nu e unul mulţumitor. Iar profesorii ar trebui mai bine motivaţi. Cu siguranţă, dacă s-ar întâmpla asta, lucrurile ar putea să meargă mai bine." (Adrian Haret, 23 de ani, student la Filozofie)

"Societatea civilă trebuie să fie trează"
O altă tânără prezentă la proteste a fost Ana Maria Cozma, care la cei 20 de ani ai săi este studentă la Filozofie. Ea a venit să manifesteze pentru că e de părere că faptul de a te naşte într-o ţară îţi creează anumite obligaţii. Adică, e imposibil să nu faci parte dintr-o cultură, dintr-o comunitate vorbitoare de aceeaşi limbă, iar chestia asta cred că implică o datorie, de a participa la ameliorarea situaţiei din acea ţară. "E drept că tot protestul ăsta nu e foarte omogen. Cu toate acestea, sunt de părere că o societate civilă trebuie să fie vie şi trează, trebuie să reacţioneze. E drept că dacă strigăm – Jos Basescu – n-o să se schimbe nimic, dar dacă am striga de fiecare dată când guvernanţii fac lucruri în neregulă, s-ar schimba ceva. Chiar cred că le-ar fi frică de societatea civilă. Chiar cred că s-ar schimba lucrurile. Însă cred că trebuie să facem şi lucruri care nu au o finalitate, neapărat, dar să ne exprimăm, e cel mai important."(Ana-Maria Cozma, studentă la Filozofie)

"Mama chiar m-a îndemnat să ies în stradă şi să-mi strig nemulţumirea"
"În primul rând am venit aici pentru a protestat pentru ceea ce se întâmplă în Delta Dunării, sunt crescută acolo. Dar, la modul general, nu sunt mulţumită de ce se întâmplă, avem nişte guvernanţi care nu ne respectă libertăţiile şi nu ne lasă pe noi, tinerii, să conducem ţara. Avem un potenţial enorm. Guvern, preşedinte, sunt toţi nişte incapabili. Mama chiar m-a îndemnat să ies în stradă şi să-mi strig nemulţumirea. Ei îi este frică să vină, e în vârsta, cred că mai mult din cauza violenţelor. Am ieşit pentru că iubesc democraţia mai mult decat nu suport frigul. Cât despre discursul domnului preşedinte, m-am plimbat destul cu barca, dar nu sunt marinar." (Catinoiu Vasilica, 23 de ani, traducător)

"Domnule preşedinte, te înecăm în iubire, o să te iubim atât de mult că n-o să mai rezişti!"
"Sunt în Piaţă pentru că am cunoscut nişte oameni minunaţi şi vreau să îi ajut, să ridicăm vibraţia şi să ne aducem aminte de toate calităţile pe care le avem şi pe care, poate, le-am uitat. Din toate scandările oamenilor aş putea să spun că numitorul comun este demnitatea. De aceea ies în stradă, pentru că nu mai suporta să fie călcaţi în picioare. Nu ies pentru cinci lei în plus sau pentru o masură de-a Guvernului, ies pur şi simplu pentru toţi anii ăştia în care au stat în casă şi-au tăcut, şi-au înghiţit. Am ieşit pentru cinste, demnitate, dârzenie, pentru toate calităţile pe care le avem şi trebuie să le aducem aminte. Dacă ar fi să transmit un lucru domnului preşedinte ar fi următorul: «Domnule preşedinte, te înecăm în iubire, o să te iubim atât de mult că n-o să mai rezişti». Dacă ar fi să aleg cine să cadă, dintre preşedinte sau Guvern, aş alege preşedintele. Pentru că e un om foarte pervers, foarte puternic şi ştie exact ceea ce face. Vrea să ne ţină aici jos, mici şi proşti pentru că nu mai aşa ne poate manipula.
(Cristina Dan, 27 de ani, arhivistă)

"Îmi doresc ca preşedintele Traian Băsescu să plece, el dictează Guvernului, e un dictator"
"Am venit în Piaţa Universităţii să pun în aplicare nişte proiecte. Mi-am dat seama că putem muta blogging-ul şi Facebook-ul în stradă. Parţial, mă identific cu problemele oamenilor, am şi eu o parte din problemele lor şi aş vrea să se schimbe mentalitatea. Pentru că asta ne îndepărtează şi din cauza asta nu reuşim să vedem calităţile din noi. Oricât de curajoşi am fi, acest lucru nu se vede de la distanţă, drept urmare sunt prezent aici, printre ei, să-i susţin cum pot. Îmi doresc ca preşedintele Traian Băsescu să plece, el dictează Guvernului, e un dictator. Face abuz de putere. Când îţi asumi la nesfârşit, înseamnă că tu decizi peste toată lumea, deci eşti dictator." (Dan Alexandru George, inginer)

"În primul rând trebuie schimbată Constituţia"
"Vreau un trai mai bun, egalitate socială, pentru o altfel de politică, pentru o altfel de economie, şi un altfel de management al resurselor ţării. E nevoie de bani pentru cultură, pentru educaţie, investiţii în sănătate. Mai cred că acum există foarte multe soluţii care trebuie luate în calcul, din punctul meu de vedere, este şi monarhia o soluţie, la fel ca şi celelalte. În primul rând trebuie schimbată Constituţia şi permisă intrarea altor partide şi sunt sigură că sunt oameni serioşi, muncitori şi gospodari care sunt pregatiţi să-şi asume responsabilitatea de a gestiona resursele unei ţări ca România. Dar sunt oameni buni în toate partidele şi ei trebuie lăsaţi să acţioneze, trebuie sprijinite valorile şi competenţele. În schimb, cred sincer, conducerea lor trebuie schimbată şi limitată întinderea puterii Guvernului. În momentul ăsta cred că intră prea mult peste libertatea cetăţenilor, iar acesta este exact unul dintre motivele pentru care oamenii au ieşit în stradă. (Cosmina Dinu, 27 de ani, masterand în Olanda)

"Cred că Guvernul din ziua de azi nu ne reprezintă"
"Vreau o viaţă mai bună, atât pentru mine, familia mea şi pentru toţi oamenii din România. Cred că Guvernul din ziua de azi nu ne reprezintă. Aş dori o democraţie pe orizontală, politicienii să ţină cont de părerile societăţii civile, nu să facă doar ce vor ei. Am venit din iubire pentru oameni, n-am venit anti-cineva. Sunt aici să manifestez pro-egalitate de şanse pentru toţi, pentru nişte principii. Am venit în fiecare zi de când au început protestele. Sunt «rezistenţă antiviolenţă» şi nu cred că încăierările cu jandarmii reprezintă Piaţa. Cum oamenii sunt foarte diverşi, mai sunt şi oameni violenţi. Şi cred că felul în care faci schimbarea aşa se va şi produce. Este din ce în ce mai greu să te bucuri de viaţă. A devenit o luptă pentru supravieţuire în loc să fie un prilej de bucurie." (Diana Georgescu, 24 de ani, lucrează la un festival de film documentar pentru drepturile omului "One word: Romania")

"Mă deranjează felul în care politicienii de la guvernare abordează problema"
"E a 13-a zi când vin, toată lumea ştie care sunt supărările tuturor, studenţii nu au burse îndeajuns de mari, numărul bugetarilor a fost redus, avem toţi probleme diverse. Prima cred că e problema sistemului care nu funcţionează de atâta timp... Mă deranjează felul în care politicienii de la guvernare abordează problema, lasă impresia că nu ar fi nimic important din ceea ce se întâmplă în Piaţă, s-ar părea că toţi urlăm de 14 de zile degeaba. Poate dacă eram cinci milioane de la început, s-ar fi făcut o schimbare din primele două zile, nu după două săptămâni. Ce-mi pare rău e că în afara ţării s-a aflat de proteste doar după ce s-au luat ăia la bătaie cu jandarmii. Abia după aia au început să circule şi informaţiile. Se pare că la noi trebuie să ia ceva foc ca să se ducă vestea. Sincer, cred că n-ar fi rău să se mai întâmple o dată sau de două ori aşa ceva, cu toate că sunt contra violenţei, dar poate aşa ne facem auziţi. (Maria Desuza, 26 de ani, studentă la Drept)

"Oamenii au îndrăznit să iasă şi să-şi strige nemulţumirile"
"Sunt nemulţumită de felul cum funcţionează democraţia la noi în ţară, de faptul că oamenii nu au dreptul să-şi exprime opinia, iar dacă o fac nu ajunge în presă cum trebuie. Mă mai deranjează faptul că preşedintele Băsescu nu are deloc contact cu realitatea şi nici nu vrea să audă ce scandează oamenii în piaţă. Măsurile pe care le-a luat domnul preşedinte în urma protestelor sunt aşa, ca să ne închidă gura. Mi-au dat o oarecare încredere, dar nu este suficient. Plus că mi se pare un lucru genial faptul că, după nu ştiu câţi ani, oamenii au îndrăznit să iasă şi să-şi strige nemulţumirile, realizând că au acest drept. Chiar dacă sunt puţini, eu cred că oamenii vor continua să iasă în stradă şi în număr mai mare pe măsură ce şi vremea le va permite. Însă eu mă bucur, pentru că în ciuda frigului şi a viscolului de acum câteva zile, oamenii erau aici şi strigau." (Gabriela Anghel, 24 de ani , studentă la SNSPA – Antropologie)

"Cetăţeanul nu este pe primul loc"
"O să sune un pic ciudat, dar m-a determinat să ies din casă liniştea care s-a aşezat de vreo 22 de ani încoace, care, din punct de vedere al funcţionării unei societăţi normale nu este în regulă. Vrem să reinventăm cetăţeanul. Acel om care după 1989 s-ar fi dorit repus la locul său în societatea noastră, lucru care nu s-a întâmplat pentru că puterea politică, indiferent de culoarea pe care o are, a încercat să acapareze societatea civilă sau să o manipuleze. Cetăţeanul nu este pe primul loc pentru că partidele politice şi interesele economice au altă agendă. Trebuie ca societatea civilă să fie mult mai bine reprezentată, atât la nivelul instiţutiilor statului, dar, pe de altă parte, trebuie să păstreze distanţa. Cea mai potrivită măsură politică ar fi acum un dialog real şi sincer. Acesta trebuie să fie neapărat constant. Nu trebuie să apară o astfel de deschidere politică doar atunci când oamenii ies în stradă. (Crăciun Felix Adrian, 38 de ani)

"Nu înţeleg oamenii care nu ies la protest"
"Sunt o mie de motive pentru care am venit să protestez, unde aţi fost în ultimii ani în România? În primul rând, lipsa democratiei de la noi din ţară. Unul dintre lucrurile care mă afecteaza direct şi pentru care am ieşit în stradă este absorbţia fondurilor europene. Lucrez pentru o organizaţie nonguvernamentală care accesează astfel de fonduri şi văd cât de greu funcţioneaza sistemul. În principiu sunt nemultumiţă că se face tot posibilul ca aceste fonduri să nu fie accesate şi implementate. Un exemplu: anul trecut contractul de finanţare a fost schimbat unilateral, retroactiv, de două ori. Acest lucru nu se întâmplă nicăieri, în lumea asta. Despre protest în sine, nu înţeleg oamenii care nu ies. Preferă să stea pe Facebook şi în faţa televizorului. Participarea asta pasivă nu ajută la protest. E bine că se propagă manifestaţiile pe site-urile de socializare, dar ar fi bine ca lumea să vină să-şi strige nemulţumirile." (Catrinel Mocanu, 26 de ani)

"Nu-mi doresc să plec din ţară"
"Particip la miting în primul rând pentru solidaritate, să fiu alături de cei care protestează şi reprezint, în acelaşi timp, şi motivele de nemulţumire ale părinţilor mei. În plan individual protestez pentru că-mi doresc un loc de muncă după ce termin facultatea şi-mi doresc să trăiesc într-o ţară în care să nu mă gândesc în fiecare zi că tot impozitul meu pe salariu se fură, pentru că pur şi simplu îşi bat joc de sistemul de învăţământ. Protestez pentru că nu-mi convine că cei care au făcut facultăţi pe afară să vină să ocupe locuri prin Parlament, asta denotă că nu se pune preţ pe învăţământul românesc. Mai mult, atâta timp cât nu-mi doresc să plec din ţară, nu înţeleg de ce cineva m-ar pune pe mine şi încă cinci milioane ca mine să plecăm din ţară doar pentru faptul că nu ne convine ceva. Nu-mi convine să se fure, nu-mi convine să-şi bată cineva joc de mine şi de munca mea." (Anca Ciobanu, 21 de ani, studentă la Facultatea de Filozofie)

"Demisia Guvernului, alegeri anticipate şi demisia lui Băsescu"
"Îmi doresc o Românie democratică, la fel ca toţi cei care sunt aici, în care atitudini precum rasism, sexism, misoginism să dispară, vreau egalitate de şanse, în special mă interesează drepturile femeilor. Simt că în România egalitatea nu există, iar într-o societate democratică ar trebui să existe. Ca şi punct comun cu protestatarii din Piaţă am cele trei principii pe care toată lumea le susţine: demisia Guvernului, alegeri anticipate şi demisia lui Băsescu. Toate măsurile nedemocratice care au fost luate până acum de fapt încalcă nişte principii şi în acelaşi timp duc la o proastă reprezentare a intereselor noastre."(Alexandra Ana, 23 de ani, masterand la SNSPA)

"Omul din vârf este problema"
"Am venit pentru că Băsescu, la ora actuală, este un lider autocrat, nu neapărat un dictator. Dar, cu siguranţă, se îndreaptă către a deveni unul, dacă ar putea. Am ieşit împotriva autocraţiei şi a unor partide care se lasă conduse de un singur om. Este o atitudine comunistă, din puctul meu de vedere, atât din partea liderului, cât şi din partea celor care se lasă conduşi de el. Cu siguranţă, însă, în România nu sistemul este problema în momentul de faţă. Aşa cum este el, a funcţionat, cât de cât şi pe vremea celorlalţi preşedinţi pe care i-a avut România. Nu a mers în timpul mandatului lui Traian Băsescu pentru că acest om l-a abuzat prin toate mijloacele posibile şi imposibile. Omul din vârf este problema. Noi, românii, suntem în mare măsură vinovaţi pentru că l-am lăsat pe acest om să facă ce vrea şi am ajuns aici. Măsurile care s-au luat în urma protestelor fac parte dintr-o strategie a Puterii de detensionare a situaţiei."
(Radu Alexandru Vasilescu, 26 de ani, student ASE)

"De asemenea, în spiritul Pieţei..."
"Vin în Piaţă ca să apăr democraţia, pentru că-mi place să trăiesc în democraţie şi o iubesc. Punctual, de ce-am ieşit în Piaţă, a fost pentru a protesta împotriva comasării alegerilor. Şi avem o victorie, nu-i aşa, alegerile nu vor fi comasate. Să nu uităm de faptul că ministrul Baconschi a fost demis, să nu uităm că un membru al PDL-ului care a jignit protestatarii din Piaţa Universităţii numindu-i «viermi» şi-a dat demisia din PDL, s-au produs diverse lucruri care ne dau speranţă. În spiritul Pieţei, vrem şi demisia lui Traian Băsescu, pentru că este fundamental nedrept ca puterea să se concentreze atât de mult în mâna unei singure persoane. Într-un stat de drept există trei puteri şi fiecare are fişa ei de activitate." (Oana Baluţă, 32 de ani, lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării)

"Sunt aici din spirit civic"
"Aşa cum s-a spus şi în mass-media, fiecare are câte o nemulţumire proprie, însă ceea ce ne uneşte pe toţi sunt nesimţirea, aroganţa şi tupeul guvernanţilor de astăzi, iar aceste aspecte negative se întruchipează cel mai bine în preşedintele Băsescu, în primul ministru Boc şi în majoritatea clasei politice care este acuma la putere. Ca să-ţi dau un exemplu precis, ministrul Funeriu şi-a asumat că va acorda Educaţiei 6% din PIB de la 1 ianuarie 2011, iar apoi o amâna pentru 2014. Asta pentru mine este un gest de aroganţă, nesimţire şi tupeu şi încalcă anumite principii şi valori. Personal sunt monarhist ca opţiune politică, cred că republica parlamentară sau monarhia constituţională ar fi soluţii mai bune, pentru că ar împiedica această ceartă politică între cei doi piloni ai statului, primul ministru şi preşedintele. În cele două forme de guvernare enumerate de mine, şeful statului ar avea doar atribuţii reprezentative.(Toader Iulian, 22 de ani, student Facultatea de Istorie)

"Până nu pleacă Băsescu n-o să fie vreo schimbare substanţială"
"Am foarte multe nemulţumiri, însă principala este că de când Băsescu a venit în funcţie îşi depăşeste constant prerogativele aferente funcţiei. El se bagă peste Parlament, are la mână PDL-ul, Guvernul este marioneta lui. Acum, pentru prima oară, după mult timp, s-a coagulat o mişcare cât de cât serioasă. Iar acum cred că oamenii ar trebui să se concentreze pe punerea presiunii pe Băsescu. El deţine pârghiile puterii la noi în stat. Ştiu că toată clasa politică e coruptă şi îmbâcsită de tot felul de şarlatani, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne concentrăm toţi asupra unui singur scop: demiterea lui Băsescu. Măsurile care s-au luat până acum în urma manifestaţiilor au fost mai mult simbolice şi au făcut-o pentru că ăsta era singurul lucru pe care puteau să-l facă."(Răzvan Macovei, student la Filozofie, 21 de ani)

"Cred că putem începe o reformă"
"Am venit din Budapesta pentru protestul ăsta, am luat trenul acum o săptămână. Sunt la doctorat acolo, la Universitatea Central Europeană – Ştiinte Politice – şi-am venit pentru că am un ideal. Scopul a de a face politica altfel. În primul rând ne trebuie transparenţă, instituţii independente care să poată observa corupţia instalată în anumite funcţii de conducere, persoane care sunt votate de către noi. Ne trebuie oameni proaspeţi, cărora să le fie dată şansa să intre în politică, o reformă a sistemului electoral, care să permită formarea şi participarea unor noi partide, cărora să le fie dată atenţia cuvenită de mass-media. Am trei puncte pe care le consider importante. În primul rând reforma electorală, apoi lustraţie cu persoanele care au fost în cel puţin un Guvern până acum, şi în cele din urmă, o implicare mai puternică a instituţiilor independente." (Tedy Florea, 32 de ani, doctorand la Universitatea Central Europeana)

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Scrisoare catre fiica mea

2012-01-29T23:48:00.001+02:00

That's Not a Word, originally uploaded by Ray Bouknight.

VIOREL ILIŞOI

Nu-ţi scriu un testament, acestea nu sunt învăţăturile lui Nea Goe din Bragadiru către fiica sa, nu vreau nici să-ţi vorbesc despre cremele cu care mă ung după duş. Nu vreau decât să-ţi cer iertare şi să te rog să duci tu la capăt ce nu am fost eu în stare să termin. Să-ţi construieşti singură lumea în care vrei să trăieşti, aşa cum vrei tu să fie, în care vor trăi şi copiii tăi.

La revoluţie aveam exact vârsta ta de acum. Aveam la picioare o lume rănită, în refacere, şi deasupra un cer înnorat. Credeam că nu trebuie decât să privesc în sus şi cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost aşa.
Curând a trebuit să las capul în jos. Am început să mă plâng că sunt fatalmente un învins. Că fac parte dintr-o generaţie de sacrificiu. Vorbesc de o generaţie gândindu-mă că istoria va reţine doar câteva nume din rândul congenerilor mei. Pe ceilalţi ne va îngrămădi pe toţi în colectivul anonim al generaţiei. Istoria nu va reţine dragostea părinţilor noştri, a fiecăruia, ci va spune că ne-am născut prin directivă de partid. Va spune că am crescut ca nişte plante de seră într-un climat artificial, obişnuiţi de mici cu toxinele, ca să ni se pară fireşti şi necesare când vom fi crescut mari. Că, dacă mai dura comunismul, am fi fost prima generaţie de mutanţi, "oameni noi", născuţi şi crescuţi în comunism. Însă am ieşit miraculos din închisoarea aceea şi am tras în noi sevele proaspete ale libertăţii. Am crezut că libertatea asta e un dat, că nu trebuie să mai luptăm pentru ea o dată ce o căpătaserăm. Ne-am înşelat. E drept, unii - acela, aceea, celălalt - au văzut lucrurile altfel, dar generaţia s-a înşelat.

Din zbuciumul anilor '90, ani de căutări, de aclimatizare la democraţie, am intrat în tunelul tranziţiei. Şi ne-am tot târât spre luminiţa de la capătul tunelului până ne-am ofilit. Am ieşit într-un târziu palizi şi desfrunziţi. Dar ne-am întremat iar, stând puţin la aer proaspăt, dinspre Europa democratică, sub un cer de speranţă. Şi când am zis că e gata, când să înflorim şi să facem fructe, la maturitate, a venit peste noi bezna crizei. Şi mă tem că ne va prinde bătrâneţea tot în întuneric şi că nu vom mai apuca să fim păduri.

Folosesc alegoria asta fiindcă fac parte, cum ar spune poeta, dintr-o generaţie vegetală a unui popor vegetal. Cu amărăciune admit asta. Era datoria noastră, a tinerilor de după revoluţie, să ne facem exact cum voiam, cum ne plăcea, lumea în care urma să trăim. Şi n-am făcut-o. N-am dus treaba până la capăt. Ne-am mulţumit cu un surogat de democraţie. Era oricum mai bun decât ceea ce trăiserăm în comunism. Credeam că desţelenim locuri noi şi că urmăm cărări nebătute, când, de fapt, ne învârteam în cerc. Şi iată-ne acum, aproape bătrâni, blazaţi şi fără vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.

Pentru asta îţi cer acum iertare.
Pentru asta te rog acum să ridici armele mele ruginite!
Nu va veni nimeni să-ţi aducă pe tavă libertate, respect, demnitate, păpică, drepturi. Dacă vrei ca talentul şi învăţătura ta să valoreze mai mult decât pumnul de buze şi ligheanul de sâni ai fetelor care ocupă ziarele şi televiziunile, trebuie să te baţi pentru asta. Dacă vrei să trăieşti în ţara ta. Dacă te revoltă minciuna, prostia, lenea. Dacă te-ai săturat să fii manevrată în calculele electorale, mutată cu pixul dintr-o coloană în alta. Dacă nu mai vrei să fii insultată şi umilită de cei pe care îi plăteşti să se ocupe de treburile publice. Dacă vrei să fii apreciată pentru ceea ce faci, nu după ce maşină ai. Eu n-am putut să te duc într-o tabără, să-ţi arăt ţara asta, nicidecum una străină, să-ţi plătesc lecţiile de chitară, să-ţi sprijin concret ambiţiile artistice. A trebuit să muncesc doar pentru chirie şi mâncare. Dacă vrei să ieşi din condiţia de sclav al propriei existenţe, ca să-ţi trăieşti viaţa din plin, nu te aştepta să vină cineva s-o facă pentru tine. Dacă vrei toate acestea, trebuie să le câştigi şi să le aperi, să ţii cu dinţii de ele.

Faci parte din prima generaţie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteţi chemaţi acum să hotărâţi cum va fi ziua de mâine. Nu trebuie să aşteptaţi să murim noi, decreţeii, tot învârtindu-ne prin deşert, cum s-a tot spus, ci puteţi construi în continuare şi împreună cu noi, retreziţi la viaţă de frenezia voastră.

Voi puteţi schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viaţa e în altă parte, cum ar spune un autor pe care voi îl preţuiţi prea puţin, nu în plasma laptopului. Puteţi face asta!

Pentru că eu nu cred că faci parte dintr-o generaţie de tâmpiţi scoşi pe bandă rulantă de un învăţământ desfigurat de atâtea intervenţii estetice. Nu sunteţi nici mai deştepti, nici mai proşti decât noi, părinţii voştri. Însă aveţi în plus o brumă de libertate, pe care noi nu am avut-o, vă bate altă lumină în geam.
Nu sunt de acord cu ce se spune despre voi: că sunteţi generaţia care o arde prin cluburi. Oricum, nu mai tare decât am ars-o noi prin discoteci, părinţii noştri şi bunicii voştri la ceaiuri şi reuniuni tovărăşeşti, iar străbunicii voştri la horă.

Nu sunteţi generaţia a cărei supremă realizare este incendiarea câtorva pubele şi spargerea câtorva geamuri în centrul Capitalei. Nu tatuajele şi metalele din nas vă definesc. Nu tăierea venelor sub sălcii, murmurând cântece triste. Nu te văd plictisită de viaţă, nu mănânci droguri cu lingura, nu visezi să te măriţi cu un fotbalist ca să nu-ţi mai dea dureri de cap ziua de mâine, nu leşini de emoţie când vezi un manelist, nu te exprimi în treizeci de cuvinte, te ruşinezi cânt te cert cu temei, îţi spui apăsat punctul de vedere când ştii că ai dreptate, ştii să te bucuri, ai idei pentru care te lupţi, altele pe care le combaţi, ai idealuri, planuri de viitor la care lucrezi teance. Toate astea fac parte şi ele din portretul generaţiei tale. Plus că sunteţi atât de tineri şi frumoşi - bineînţeles, tu fiind cea mai frumoasă. Aveţi totul pentru a spune: ajunge, de aici e partea noastră de istorie!

Dar până să vă exprimaţi ca generaţie, te rog pe tine întâi, tocmai fiindcă te iubesc, să strigi: ajunge, e rândul meu acum! Pentru binele tău. Nu lăsa să ţi se ia nimic din ce se cuvine. Protestează! Revoltă-te! Spune ce gândeşti! Scrie! Umple internetul cu nemulţumirea ta! Fă petiţii, reclamaţii, mergi până în pânzele albe! Du-te alături de prietenii tăi, umăr la umăr, când aveţi un plan comun, o idee comună. Dacă e nevoie, ieşi în stradă! Eu voi veni să te sprijin. Voi fi mereu lângă tine, ca un scutier devotat, gata să iau coate şi bastoane în locul tău. Nimeni nu mai crede într-o schimbare făcută de generaţia mea, care a schimbat şi-a tot schimbat până a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu în faţă, lângă prietenii tăi cu inele în buză, fiindcă viitorul vostru e în joc. Fă-ţi tu o lume aşa cum o vrei tu. Şi eu, bătrânul plin de metehne şi capricii, voi fi gata să trăiesc în lumea ta. Pentru că am încredere în tine.

Viermele şi Ciumpalacul

2012-01-28T00:28:00.001+02:00

party worm, originally uploaded by mattsdrawings.

După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,

Viermele şi ciumpalacu'
Au scos capul de prin case

Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare

A făcut iarăşi o gafă
Dând cu bâta în salvare.

Şi-ntr-o seară friguroasă
Plini de ură şi de draci

Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.

De atunci în seara-aceea
Cu steagul şi cu talanga

Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.

Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,

Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vreo patru zile
O tăcere de mormânt,

Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt

Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit

Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit

Fraţilor, iubiţilor
Viermilor şi ciumpalaci

Dacă nu mai protestaţi
Vă dăm circ, vă dăm colaci

Şi dacă ne înţelegem
Eu degrabă am plecat

Să duc doleanţa voastră
Prea-nţeleptului pirat.

Când văzu că bate câmpii
Mai mulţi viermi şi ciumpalaci

Le-au urat zile puţine
Şi i-au dat la mii de draci

N-apucă să mai vorbească
De frică tacu chitic

Cum ţipau toţi ciumpalacii
Se făcuse şi mai mic.

După toată tevatura
Sunt şi unii care râd

La butoiul plin cu miere
Cică ei ar fi la rând.

Iar la Cotroceni, lumina
Pâlpâie ca lumânarea,

La ferestre, cucuvaia,
Ţipă: – Vreau şi eu schimbarea!

Doar piratul plânge-ntruna
Şi dă iama prin pahare

Wischi-ul tare-i ţine trena
Când la cap, când la picioare

Supărat nevoie mare,
Fiind învins fără apel,

Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern cârmaci

Cateodată ajung ,,hrană"
Pentru viermi şi ciumpalaci .

Şi măcar de-ar înţelege
Că puterea dă de dracul

Când îşi dau frăţeşte mâna
Viermele şi Ciumpalacul!

italo-romanesti

2012-01-27T21:21:00.001+02:00

Pentru câteva minute bune din emisiunea “The Show must go off” din 21 ianuarie, o actriţă italiancă a fost în centrul atenţiei publicului atunci când a interpretat rolul unei românce.Prezentatorul emisiunii se împiedică şi o calcă din greşeală pe picior pe una din femeile aflate în public, care reacţionează prompt: “M-ai călcat pe picior pentru că sunt româncă?”.Prezentatorul se scuză, spunând că nu avea de unde să ştie că e româncă. “Acum, că ai aflat că sunt româncă, ce-ţi zici, că oi fi şi prostituată, nu?”Femeia se simte brusc în largul ei atunci când îşi face apariţia şi prezentatoarea emisiunii, pe care românca o îmbrăţişează afectuos.“Eu sunt Catinca şi am terminat două facultăţi: Istoria Artei şi Litere. Ce te miri aşa… dacă aş fi italiancă nu te-ai mira, nu?”, s-a prezentat aceasta.Prezentatorul o compătimeşte, pentru că a avut de înfruntat un drum greu, “cu barca”, pentru a ajunge în Italia, dar “Catinca” îl apostrofează: “Băi, frumosule, vezi că nu eşti doar rasist, eşti şi ignorant? Eu, ca să ştii, am venit cu avionul, la clasa I. Ce, dacă sunt româncă, înseamnă că trebuie să călătoresc cu camionul?”Catinca îşi continuă povestirea, spunând că în Italia a cunoscut un bărbat care i-a promis că o să devină o femeie de succes: “Am vrut să fac un salt de calitate, în schimb am făcut un salt în necunoscut! Ce fac cu două diplome în România? În Italia, am cunoscut un bărbat, Marino, care mi-a spus: aici, cu două diplome, poţi să devii prostituată. Până la urmă am devenit iubita lui Marino şi el mi-a spus: 'o să te fac doamnă!'. Şi aşa m-a pus la vândut pantofi”.Acesta este momentul când femeia se descalţă şi îşi flutură demonstrativ un pantof alb în faţa prezentatoarei.

_________________

cico20
Fix de doi bani sceneta lor, ieftina, asa cum sunt de altfel toti italieni. De ce nu fac scenete cu putoarea si lenea din ei, in care sa arate ca economia lor este ridicata si sustinuta ( atat cat mai e, ca sunt intr-o gaura mai mare ca noi ) de muncitorii straini, de ce nu arata ca ei, daca ar fi singuri, ar fi NIMENI. Niste aroganti fara acoperire, niste retardati cu pretentii de culti, curvari. Uitati-va la pitecantropul din emisiune, ce fata are, ce miscari ale corpului, cum se alinta, totul indica o prosteala infantila, care caracterizeaza poporul italian,....in cea mai mare parte a lui, zic in cea mai mare parte, deoarece e posibil sa mai aiba si "uscaturi" care fac exceptie de la regula. In rest, doar poponari blegi.

cricchetto
Nu e o batjocura. e doar un extras din realitatea de care ne lovim aici zi de zi. strainii cu studii superioare nu au inca acces la pozitiile cu studii superiore decat in numar f restrans. ptr o tanara cu studii facute in afara Italiei sfarsitul cam acesta este, vanzatoare pe undeva sau amanta unui italian cu bani. faptul ca au expus o realitate nu e neaparat o batjocura la adresa romanilor ci mai degraba as spune o radiografie a unei Italii complexate, incapabila sa foloseasca valorile care ii bat la poarta si promoveaza non valori cu cetatenie italiana care duc tara de rapa (ca in Romania).

bibicu
Aloo, postacii, asta i cruda realitate, o sceneta de nota 10, toate parasutele care s au cumparat cate o diploma de" studii superioare" de la aprozarul fabricilor de studenti,isi pun ochelarii pe varful capului, seturile de prezervative in geanta si ies la produs, pt ca asta stiu sa faca cu diplomele pe care le au. Promovarea nonvalorilor a dus la situatia de fata, maneaua folclor national, hahaitul si hotia sporturi nationale...

Emanuele Di Persio
Aveti grija cum vorbiti. Sunt un italian care a invatat romana la facultate. In anumite facultati se invata limba romana din 1940. Va numiti romani si trebuie sa avem respect unul in fata celuilalt. In italia il ironizam si pe presedintele tarii, chiar daca aceasta emisiune nu-mi plac deloc. In loc sa publicati aceste tampenie publicati adevarul despre situatia economica a europei si impotriva capitalismului care ne aduce in fata noastra aceste programe pentru idioti.

rumena
Sens al umorismului care provoaca mila; traiesc in Italia de 14 ani ; sunt ani de cand aceasta tara este vanduta in bucati , deoarece sunt in default economic, social si uman ; presa si jurnalistii traiesc sub dictatura mafiei si Vaticanului; este mult mai usor sa razi de alte persoane cu probleme , in timp ce te afunzi intr-un tunel fara iesire; au o mentalitate infantila de a acuza de propriile falimente orice alta persoana , important este de a nu fi acuzati ca sunt directi actori al propriilor esecuri. Pentru cine nu cunoaste societatea italiana , prostitutele italiene sun insasi casnicele ( 4 din 10 femei nu muncesc) ,in cei patru pereti ale unei case pentru care nu au contribuit cu nimic, in timp ce barbatul munceste 10-12 ore / zi, iar plodul este la scoala . ...

OKISHOR KLIPITOR
pentru oricine stie limba si are urechi , aude ca in sceneta chiar nicaieri si niciodata nu se releva cuvintele "prstituata sau curva " ci mereu MIGNOTTA = PERSOANA DE FAVORURI. Pe langa nota de ignoranta intriganta a articolului o serie de lucruri se remarca : romanca cu 2 facultati munceste continuu ca vanzatoare de pantofi in Italia. In plus se vede din comportamentul ei o fudulie isterica pe fondul vietii duse in Romania cu tenta complexului de inferioritate al romanilor care in incapabilitatea de a sti sa faca ceva se arunca in fata discriminarea datorata frustarii mioritice. Felul in care insa se prezinta este a pasarii jupuite de barbaria barbatului mioritik pana la absolvirea a 2 facultati din Romania. Sceneta este foarte rafinata si instructiva .

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

şi-au pierdut speranţa

2012-01-25T12:54:00.000+02:00

"Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii, dar avem în suflet şapte vieţi"
"Am venit să susţin spiritul identităţii naţionale. E ceva ce se simte, în principiu. Sunt aici ca să fiu un model şi pentru ceilalţi, care încă nu s-au urnit din loc. E vorba de însufleţirea neamului românesc, exact la asta mă gândeam înainte să veniţi. Cred că e undeva îngropată, dar nu cred că lipseşte", a precizat Roxana Maria, una dintre protestatarele din faţa Teatrului Naţional. Are 27 de ani şi lucrează ca inspector la asistenţă socială, dar şi ca terapeut. Nemulţumirea ei provine de la faptul că românii nu mai au nevoie de manipulare, frustări şi lipsuri. "Şi cred că aşa am ajuns să nu mai credem în noi. Eu sper la o reînviere a noastră, ca naţiune. Despre violenţele care s-au întâmplat, dacă eşti puţin atent şi întelegi ce se întâmplă, nu prea ai ce să păţeşti, în sensul că m-am dat la o parte atunci când am văzut că urmează să se intervină, că ocupăm strada, iar mitingul nu era autorizat, adică ne supunem totuşi la nişte manevre."

Maria Roxana, 27 de ani

"Îmi cer scuze, dar refuz mitocănia, aroganţa, nonvaloarea, minciuna şi corupţia"
Dan Stănculescu este economist de profesie. A ieşit în stradă în fiecare seară de când au început protestele deoarece consideră că politicienii nu conduc România pe drumul cel bun. "Poate că eu n-am dreptate şi poate că greşesc, dar poate că ceilalţi pot să-mi spună unde greşesc şi ce nu e bine. Nu e bine că suntem foarte dezbinaţi, că nu avem o societate civilă, care ar trebui să fie barometrul, să ţină echilibrul între unii şi alţii şi din păcate această putere nu o avem. Sunt foarte multe de făcut, dar faptul că nu există acel spirit civic, după părerea mea, o să ne tragă în jos. Şi nu ştiu cine poate să construiască această societate civilă, dar poate că fiecare dintre noi putem să facem lucrul ăsta. Şi nu pentru mine personal, pentru naţiunea asta. Atitudinea celor care ne conduc astăzi şi ne-au condus şi altă dată n-a fost cea corectă. În principiu sunt dezamăgit de toată clasa politică. Asta nu înseamnă că toţi sunt la fel, asta nu înseamnă că printre ei nu sunt şi cei care ar merita să conducă naţiunea asta."

Dan Stănculescu, economist

"Îmi doresc o Românie liberă. Vreau o ţară ca afară"
"Îmi doresc o Românie liberă. Suntem de aproape două săptămâni aici, eu am venit aici în fiecare seară. Îmi doresc atât de mult să vină toţi românii. Eu vreau să plece Băsescu. Nu am nimic cu el personal. Nu l-am votat că mi s-a părut un om foarte rău. Eu aş vrea democraţie, cum spune o melodie: «vreau o ţară ca afară». E mai rău şi decât pe timpul lui Ceauşescu. Am 30 de ani, nu-mi permit să fac o familie, nu-mi permit să mă căsătoresc. Nu pot să spun că şi copilul va creşte o dată cu mine. Mă uit la viitor, e negru... Soluţia e să plec afară. Îmi doresc unitate, să fim mai liberi şi să ne iubim mai mult... Eu îi iubesc pe toţi românii care au venit aici. Am plâns într-o zi când am văzut că şi pe ploaie şi pe ninsoare au venit oamenii. Am ajuns la concluzia că jandarmilor, nu ştiu, le şterg creierul, sunt instigaţi, sunt învăţaţi să facă asta. Eu credeam că o să iasă şi ei... au şi ei părinţi, copii, familie. Eu nu ştiu dacă o să prind ceva mai bine – că cine o sa vină la guvernare, o să fie 5-10 ani, tot greu – dar va fi mai bine pentru copiii noştri."

Denisa Zănăgeanu, 30 de ani

Huligan, golan, vierme, derbedeu şi ciumpalac
"Am fost în ’89 huligan. În 1990, în Piaţa Universităţii, am fost golan. În 2012, vierme, derbedeu, ciumpalac şi toate caricaturile posibile. Dar Traian Băsescu uită o singură chestie. El se dă în balansoare cu noi. Dar noi am trăit aici, suntem mult mai spirituali decât dânsul. El a fost pe mare şi a lipsit o parte din viaţa lui din România. Şi-i mai spun altceva: dacă 322 de cetăţeni vor vota împotriva lui la 19.000 de secţii de votare câte sunt în România, rezultă că şase milioane de români nu-l mai vor. Cu patru milioane din străinătate, 10 milioane. Şi cu încă alte câteva milioane care nu l-au vrut şi-au votat cu Opoziţia, sunt aproape 20 de milioane. Domnule Băsescu, ăştia sunt romanii care nu te mai vor", spune un alt manifestant, fost revoluţionar.

"Închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie"
"Sunt participant la Revoluţia din ’89 încă din 21 decembrie. N-am vrut nimic pentru mine, n-am certificat de revoluţionar, şi-am venit aici pentru aceleaşi motive pentru care am ieşit în ’89. Guvernul Boc, preşedintele, dictatura, dictatura care se înscăunează din ce în ce mai tare în România, tăierile de salarii, tăierile de pensii, faptul că ei se îmbogăţesc iar poporul sărăceşte. Personal n-o duc aşa de rău şi-i mulţumesc lui Dumnezeu, dar trebuie să fiu aici, aşa cum am fost la Revoluţie. Simt nevoia să fiu aici. Aş dori să încercăm să instaurăm monarhia, ca ultima formă în această ţară. Este ultima soluţie pe care n-am încercat-o şi încă din ’90 sper că va fi una bună. Nu vă pot da garanţii, dar vom fi din nou în stradă dacă n-o să fie una bună. Dar închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie". Se simte atât vierme, cât şi ciumpalac.

Teodor Daniel Tulpaz, 50 de ani, informatician

Trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani
"Trebuie să ajungem la un numitor comun, să dăm la o parte acest Guvern nenorocit. Criza prin care trecem. Condiţiile de viaţă mizere. Toate treptele sociale, începând de la tineret până la cel mai bătrân, suferă. Suntem o naţiune bolnavă, atâta timp cât nu avem sănătate, nu avem educaţie şi nu avem protecţie socială. Nu se mai poate în condiţiile astea. Acesta nu este rezultatul Revoluţiei sau al aşa-zisei Revoluţii din 1989. La ora actuală trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani. Nici între cele două războaie. Nici la cutremur. După o viaţă de 40 de ani de muncă, eu împreună cu soţia am 12 milioane venit şi am şi un băiat la facultate, la master. Nu se mai poate în situaţia asta. Decât să trăim aşa la infinit trebuie să facem ceva. Mă gândesc că băiatul mai are un an, e la master. Îmi e frică că o să rămână pe stradă. Eminescu a spus «zbrobiţi orânduiala cea cruntă şi nedreaptă ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi». O să fac cu aceasta o pancartă şi de mâine o să vin aici cu ea."

Gregan Laurenţiu, 65 de ani, pensionar

"Părinţii mei şi-au pierdut speranţa"
"De ce-am ieşit? Că nu mai suportăm. Am terminat facultatea, actoria. Stăm şi nu facem nimic. Te duci la teatru să te angajezi, ni se spune că «avem locuri dar n-avem voie». Asta e o măgărie. Mă mai nemulţumeşte faptul că n-avem bani. Bine, sunt bani, au venit foarte mulţi de la structurile europene, dar au fost daţi pe ei ştiu ce. Normal, au şi ei case, maşini şi noi stăm şi ne chinuim cu greutăţile zilei. Problemele n-or să fie rezolvate mult timp de-acum încolo, dar poate se va schimba ceva măcar. Până nu se duce toată clasă politică, să se schimbe cu oameni tineri, care abia au terminat facultăţile şi eu cred că se pot ridica la nivelul cerut. În viaţa de zi cu zi fac petreceri pentru copii. E singurul mod în care pot să îmi câştig şi eu traiul. Părinţii mei sunt puţin speriaţi de faptul că vin în Piaţă, să nu păţesc ceva, ei şi-au pierdut speranţa că se mai poate schimba ceva. Am venit din primele zile şi, când pot, vin."

Niculae Ciprian, de 22 de ani

Aş fi în stare să le fur tot şi să dau poporului
"Domnul preşedinte ar trebui să aibă grijă de fetiţa lui de la Bruxelles care nu ştie să vorbească. Cei care au averi, venituri de orice fel mai mari decât cele decente să le justifice de unde sunt. În cazul în care nu le pot justifica vor fi confiscate şi redate Trezoreriei Naţionale, aduse în bugetul Guvernului. Eu sunt cetăţean româno-american. Am şi paşaport american, aşa că în cazul în care mi se întâmplă ceva să pot să demonstrez. România este prea mult tânjită, lumea vrea să vină să fure de aici. «Divida et impera», asta e principiul! O ţară mai puţin pregătită este o ţară de la care poţi lua ceva fară să plăteşti. Tinerii nu au posibilităţi să trăiască aici, nu îşi pot face familii, nu-şi pot face viitor, nu au locuri de muncă datorită faptului că cineva, acum 20 de ani şi de 20 de ani încoace, ne-a măcinat industria, ne-a măcinat agricultura. Am 23 de ani de lucru în Centrala 23 August şi sunt revolatată la maximum. Nu am furat nimic niciodată, dar acum cred că o să le fur tot ce prind la Guvern. Aş fi în stare să fur şi să dau poporului. Nu se mai poate, ne batem joc de ce avem mai frumos în lumea asta şi ce ne-a dat Dumnezeu. Tineretul ăsta minunat. Îmi vine să plâng."

Niculina Daniela Lupu, 57 de ani, pensionar

"Prefer să mă confrunt cu un criminal, de la ăla ştiu la ce să mă aştept"
"Demiterea lui Baconschi a fost o strategie ca să mai taie din furia poporului. Ce vedeţi aici, în piaţă, sunt oameni foarte, foarte necăjiţi, fiecare are problema lui. Prefer să mă confrunt cu un criminal, pe ăla ştiu cum să-l iau. Ăştia sunt atât de proşti, au dus ţara de râpă. Pe Baconschi l-au sacrificat ca să-l aducă pe traseistul ăla de Diaconescu. Nouă ne trebuie oameni cu cap, care să gândească câte ceva, să facă pentru ţară", a spus Popescu Valeriu, 82 de ani. E pensionar, inginer minier, şi-a făcut de toate’n viaţă. A facut şi puşcărie pe timpul lui Ceauşescu, pentru că "a fluierat în biserică".

"Băsescu... Asta e un golan, un derbedeu"
"Nu îmi mai convine acest regim. Sunt hoţi, mincinoşi, nu am cuvinte. Într-o frază găseşti 50 de minciuni. În fiecare zi ne mint. Sunt aroganţi. Ne-am săturat în 65 de ani de preşedinţi. Electricieni, cizmari, marinari. Ce au făcut aceşti preşedinţi şi ce a făcut Monarhia. Începând de la Carol I, am stat 500 de ani sub dominaţia turcilor şi a trebuit să vină un prinţ străin să ne căpătăm independenţa. Să vă dau un exemplu. În domeniul sănătăţii s-au redus spitalele, s-au micşorat numărul medicilor şi ei spun că nu sunt bani. Şi au luat şi banii pensionarilor. În primul rând, Băsescu e partinic. Tot timpul e cu PDL-ul. Vă dau un exemplu cum au furat la vot. La alegerile europarlamentare au venit 482 de persoane de la o firmă şi au votat. La un moment dat, am pus-o pe o doamnă observator să stea lângă perete şi să vadă pe ce colţ pun ştampila. Ei puneau pe Elena Băsescu. Şi adevărul ăsta a fost. De la noi s-au dus la gradiniţa 243, pe urmă la Elena Văcărescu, în Sectorul 4. Am lucrat la întrepriderea Vulcan până în 2000 şi apoi în învăţământ, profesor de tehnologie.

Raportaru Mihai, 62 de ani, Bucureşti

Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori
Irina Orăşteanu tocmai a ieşit de la teatru, unde a văzut piesa "Sinucigaşul" cu Dan Puric, pe care o recomandă tuturor. Apoi, s-a alăturat grupului de protestatari. "Viaţa merită trăită, dar nu să te calce nimeni în picioare. Şi trebuie să avem nişte conducători care să aibă grijă de fiecare om în parte. Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori. «Memento Mori» ar trebui să-l aibă scris fiecare dintre ei pe birou. Pentru că, dacă în fiecare clipă îţi aminteşti că eşti muritor, probabil nu mai eşti atât de avar, nu mai eşti atât de egoist." Femeia spune că dacă guvernaţii şi oamenii în general se vor gândi la acest mesaj, lumea va fi mai bună pentru că nimeni nu moşteneşte nimic. "Degeaba au furat atât, degeaba sunt atât de bogaţi, că tot într-un pat dorm. Tot o gură au, tot de o cameră au nevoie, nu de palate. Noi, românii, suntem un popor de oameni buni, indulgenţi, noi am fost cei sacrificaţi şi nu suntem nici viermi şi nici ciumpalaci."
Irina Orăştean, 66 de ani

"Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale!"
"Nu accept cum mă numesc ei. Nici vierme, nici ciumpalac. Sunt român monarhist. Nu am ieşit aici din motive sociale, deşi nici eu nu o duc bine... Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale. Asta mă doare în primul rând. Asta e tot ce vă pot spune. Asta m-a durut pe mine cel mai mult... Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale. Iar Regele Mihai este un simbol naţional la care eu ţin foarte mult. Monarhia poate fi o soluţie. De exemplu, un preşedinte tot timpul va fi motivat politic, un preşedinte tot timpul va fi într-un partid politic. Însă, Regele este dincolo de politică. Regele nu va fi niciodată implicat politic şi din cauza asta ar fi o soluţie. Dar oricum, Parlamentul continuă, alegerile continuă, partidele vor fi în continuare. Deci, nu sunt vreun anarhist, vreau monarhie contituţională, nu altceva."

Adrian Cârlea, 34 de ani, traducător de limbă engleză

Nu vreau să mă mai simt furată
Anca Maftei, o tânără psiholog în vârstă de 27 de ani, protestează paşnic de câteva zile în Piaţa Universităţii. Pentru început şi-a convins să vină doar câţiva amici. Dar speră ca într-un final să strângă cât mai mulţi prieteni care să o urmeze. Ea vrea o schimbare reală în România, pentru a nu se mai simţi furată în fiecare sector al vieţii sale. O altă nemulţumire a tinerei o reprezintă lipsa măsurilor concrete pentru a îmbunătăţi situaţia românilor. E mâhnită de tot ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. "Sunt mândră de ceea ce se întâmplă în Piaţa Universităţii. E un semnal de alarmă pentru că se încalcă toate drepturile elementare ale omului." După câteva clipe s-a pierdut, alăturându-se tinerilor care cereau în cor demisia actualei puteri.
Anca Maftei, psiholog

"M-au adus aici ura şi nemulţumirea"
Helga Nemeş a ieşit în stradă împreună cu fiica şi soţul său. Este consultant în domeniul forţei de muncă, dar tot timpul s-a gândit să plece împreună cu familia pe alte meleaguri, pentru un trai decent. "Ne ţin aici părinţii mai mult. Mă supără în primul rând sărăcia, pe care o văd la părinţii mei, faptul că toată lumea are greutăţi. Niciodată ţara nu a mers atât de prost, niciodată. Să trăiţi bine!, asta a fost culmea sarcasmului. Omul ăsta (n.r. – Traian Băsescu) nu are ce căuta acolo. În primul rând că este un bădăran, limbajul lui este de cu totul altă factură decât cel a unui preşedinte." În schimb îşi doreşte un preşedinte care să fie un om educat, care să vorbească pentru toată lumea. "Cel mai apropiat de acest model ar fi Crin Antonescu. Mi-aş dori un om care să nu fie hoţ, în jurul lui să nu adune alţi corupţi. Asta îmi doresc!, pentru că românul prin structura lui este un om care îndură mult şi este un umil."

Helga Nemeş, 38 de ani, consultant

"Lupt pentru ţară, neam şi dreptate"
Bătrânul Filip Weber are 72 de ani. De când a văzut mulţimea în stradă şi sătul de problemele cu care se confruntă, a decis să se alăture grupurilor de manifestanţi. Poartă o căciulă neagră, cu ochelari mari şi o barbă lungă care iese în evidenţă. În mână are o fotografie imprimată pe un carton, cu familia regală a Românie. "Măcar Regele a spus că e pregătit să conducă ţara, dacă poporul îl vrea." Nu îi place să vorbească mult, însă e nemulţumit de atitudinea şi dispreţul pe care îl afişează reprezentanţii actualei puteri. E un om simplu, creştin cu frică de Dumnezeu, iubitor de ţară şi de neam. "Nu fac parte din nici un partid, nu mă interesează niciunul. Lupt pentru ţară, neam şi dreptate. Oamenii să vină cu credinţă. Din cauza crizei economice, am ajuns aşa de rău. Mă nemulţumeşte faptul că poporul ăsta a ajuns să o ducă aşa de rău", povesteşte bătrânul Weber.
Filip Weber, pensionar

Studenţii care încălzesc sufletele
Trei tineri studenţi din Ploieşti vin în fiecare seară în Piaţa Universităţii cu două oale pline cu ceai şi pahare pentru manifestanţi. "Ideea a fost a noastră. Suntem trei colegi studenţi, şi din bursa pe care o avem aducem un ceai să încălzim lumea. Suntem alături de oameni pe reţelele de socializare. Cât putem o să fim aici. Aducem ceai în piaţă de trei zile. Cât ne costa e irelevant. Aducem 60-70 de litri de ceai la o tură. Ieri am fost de două ori, şi la prânz, s-a băut foarte repede, în 10 minute nu mai era nimic. Ceaiul îl facem cu scorţişoară, cuişoare, lămâie şi fructe de pădure. Ăsta-i ceaiul", a declarat Victor Andreescu (27 ani), student la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti. Ceilalţi doi prieteni sunt Cătălin Curelea şi Paul Florin. Curelea este student la SNSPA, iar Florin la Petrol şi Gaze. "Ca toată lumea, am resimţit criza din plin. Nemulţumirea noastră principală este că România nu ne poate oferi un serviciu, să nu mai fim nevoiţi să stăm departe de familie, prieteni", a precizat Curelea.

"Absolvenţii de Actorie mor de foame"
"Am ieşit din cauza traiului prost. Pentru că am terminat o facultate şi nu reuşesc să ma angajez în domeniu, nu în altă parte. Am terminat actoria. Am lucrat pe colaborare, sezonier, la Teatrul Creangă şi atât. În rest, lucrez şi-n altă parte, dar mi-ar plăcea mult mai mult să lucrez în domeniul meu, să fac teatru. Nu am cum să fac asta acum. E prea multă corupţie şi sunt prea multe pile. În momentul ăsta se folosesc în filme studente de pe la ASE, oameni de pe stradă, de ce? Pentru că sunt pilele cuiva. Iar absolvenţii la actorie mor de foame. Am început să lucrez de acum 3 ani în organizări de evenimente pentru copii, petreceri, piese de teatru, dar la nivel foarte mic, adică jucat în grădiniţe. Vin în Piaţă de când a început totul. Mi-a fost frică, însă am vorbit cu domnii jandarmi, iar mie mi-au oferit siguranţă".
Marina Secaşiu, 22 de ani.

"Tâmpită formată în şcoala românească"
"Sunt în Piaţa Universităţii de când a început protestul, mai exact de sâmbăta trecută. Ce m-a determinat să ies? Am fost la toate mitingurile împotriva acestei guvernări, la toate asumările, pe toate legile. Nu putem spune «codul muncii afectează doar o categorie socială», le afectează pe toate. Lucrez în învăţământ, îmi reprezint colegii, iar aici sunt în calitate de cetăţean. Revendicarea mea este retragerea tuturor legilor pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlamentul României. De asemenea, aş vrea să ştiu şi eu dacă acei parlamentari care au votat la asumări au avut mandat clar din partea oamenilor să voteze aşa ceva. Legile asumate de Parlament să se întoarcă înapoi, să se dezbată public, aşa cum e corect, cu toţi partenerii sociali şi cu toată societatea civilă. Nu trăim bine, aşa cum a spus domnul preşedinte, dar îl aşteptăm în Piaţă, aşa cum a promis".
Ramona Mangu, 35 de ani, profesor la Şcoala nr.2 Jilava

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Taxele incluse in benzina de la 1 ianuarie 2012

2012-01-24T13:11:00.001+02:00

damned, originally uploaded by G... who?.

- acciza este de 467 EUR / tona
- taxa de drum este de 125 EUR / tona
- taxa de solidaritate (cate un cent / litru - motivul este acoperirea
prejudiciului creat in urma falimentului Bancorex), adica 10 EUR /
tona
Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.
Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina: 370+467+125+10=972
EUR / tona (taxe si accize)
Se adauga TVA de 24 %, adica 233.28 EUR
Totalul este de 1205.28 EUR / tona
Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)
Producatorul incaseaza 370 EUR / tona
Statul incaseaza 835.28 EUR / tona

Vocea multimii

2012-01-23T17:14:00.000+02:00

VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Cu Stelian Tanase despre Proteste

2012-01-23T01:02:00.001+02:00

2JOUR-AM-56, originally uploaded by fondapol.

● Protestele au început cu Raed Arafat şi continuă împotriva puterii. Ce semnificaţie are acest lucru?

Stelian Tănase: Protestele nu au pornit de la o situaţie economică. Aţi văzut că, atunci când s-au tăiat salariile, situaţia a fost foarte palidă. Oamenii au protestat din cauza aroganţei puterii: intervenţia lui Băsescu în direct la o televiziune ca să jignească pe cel care a inventat SMURD, care este o instituţie foarte pozitivă ! Oamenii nu au pornit de la o chestiune economică sau socială, ci au pornit de la stilul politic al lui Băsescu. De aici, lucrurile s-a extins spre aroganţa puterii. Pentru că el personal s-a implicat în incident, nu a fost aşa un comunicat, nu, el a pus mâna pe telefon! Confilctul a fost şi este foarte personalizat! Se referă la Băsescu.

Oamenii au început să vadă încălcările repetate ale regulilor jocului democratic. Toată lumea a observat că ăştia conduc numai prin ordonanţă de guvern şi numai prin asumarea răspunderii. Foarte interesant la acest conflict este că nu are un înveliş strict economic: ne-au tăiat lefurile, pensiile. Când mergi în piaţă, lumea invocă şi aceste lucruri. Multă lume spune: "Nu mai putem!". De trei ani iau măsuri dure care afectează nivelul de viaţă al oamenilor, şi este o nemulţumire generală. Dar am observat că puterea face prostia să zică: "Lumea a ieşit în stradă pentru că am luat măsuri economice dure". Da, este şi asta e în spate. Dar au ieşit pentru ce v-am spus: aroganţa şi încălcarea democraţiei de către Băsescu. Puterea se identifică cu Băsescu şi cu stilul lui.

[peromaneste: Dl. Stelian Tanase ar trebui sa gandeasca altfel, prostestele sunt de natura economica; oamenii n-au iesit pana acum pentru ca efectele taierilor/sugrumarii economice abia de acum incolo se vor simti. Dansul orie este demi-analist, ori nu ne spune pentru cine prea-lucreaza... Pe de alta parte, Basescu a castigat tocmai prin miticanie politica si civica, asa ca de ce sa mimam surprinderea, cumva din cauza ca Stelica si gashka de sunete au sustinut pe "aroganţa şi încălcarea democraţiei de către Băsescu"? Se reaseaza scaunele pe Titanic!]

● Oamenii îşi strigă nemulţumirile în stradă, şi sunt nenumărate. Dar nu au un lider. Cât contează lipsa unui lider?

Nu are un efect, deocamdată. E bine că nu e un lider. Puterea are în schimb un lider. În această fază a protestului e bine, pentru că exprimă o diversitate de puncte de vedere: sunt revoluţionarii care îşi vor indemnizaţiile înapoi, sunt pensionarii militari cărora li s-a înjumătăţit pensia, sunt persoanele cu handicap care nu mai au dreptul la un asistent, sunt şomerii, studenţii care protesteză împotriva ministrului, sunt profesorii cu salarii foarte mici.

[peromaneste: "E bine că nu e un lider." Orice am face, e bine ca nu ne cheama pe noi, ~~cei aliatzi civic~~ sa facem acele lucruri la care ne-am angajat si pentru care altii n-au mai primit fonduri pentru sprijinirea societetii civile din Romania.]

● Credeţi că protestele vor schimba situaţia actuală?

Eu cred că puterea cade. Dacă lumea continuă să meargă în Piaţă, singura soluţie a acestei puteri sunt: alegeri anticipate, demisia Guvernului. Sau, în ordine inversă, nu există altă soluţie. Nu a ieşit nimeni să zică: "Măriţi-ne pensiile!". Lumea zice: "Jos Boc, jos Guvernul, vrem alegeri!". Ei nu spun: vrem pensii, sigur că speră, că prin alegeri, va veni un Guvern care va fi mai atent în condiţii de criză în toată Europa. Am văzut chiar ieri un demonstrant foarte realist care a spus: "Noi ştim că şi Europa o duce greu, dar numai la noi s-au luat măsuri atât de dure şi tot greu o ducem. Nu vrem să vină anume cineva, dar vrem să mergem în alegeri, şi poporul să exprime ce doreşte".

Oamenii nu cred că, dacă se schimbă Guvernul, vine paradisul pe pământ, dar vor să vină cineva în care să aibă încredere. Pentru că această putere nu mai are încrederea populaţiei, ei sunt sub 10% la încredere, adică, din zece oameni, nouă nu cred ce spun ăştia.

● Ce părere aveţi despre lipsa de reacţie a preşedintelui Băsescu? E calculată sau îi e frică?

Nu e calculată, Băsescu e speriat, nu are soluţii. El a fost învăţat să iasă pe televizoare şi să prostească lumea. Nu s-a aşteptat niciodată că va fi confruntat cu aceste proteste. I s-a suit la cap puterea, a văzut că nimeni nu îi spune nu, că opoziţia este slabă, că sindicatele au fost distruse, că societatea civilă tace şi nu a avut nici o frână. I s-a suit la cap! Omul ăsta a pierdut contactul cu realitatea. În plus, el se crede popular, crede că lumea îl iubeşte. Aşa a crezut şi Ceauşescu. El a murit crezând că lumea îi iubeşte şi că ăia erau nişte complotişti. Băsescu nu ştie cum să se apere în faţa acestor protese.

Şi, ca o concluzie la această întrebare: iniţiativa a trecut de la Băsescu la protestatari. Totul depinde de protestatari. Dacă protestele continuă, el va trebui să facă alegeri. Nu de el depinde! Ci de oamenii din stradă, dacă oamenii vor sta acolo, el va trebui să ia această hotărâre, pentru că nu are altă ieşire.

[peromaneste: "El a fost învăţat să iasă pe televizoare şi să prostească lumea." Ghici ghicitoarea mea! Cine l-o fi invatat?]

● Propunerea opoziţiei privin demisia parlamentarilor este o soluţie pentru a se ajunge la anticipate?

Este o prostie. În primul rând, că nu are efecte. Nu! Trebuie alegeri generale. Politica e o meserie foarte rece. Acestea au fost declaraţii prosteşti. Au şi greşit că s-au dus să se vadă cu Boc. Acum au mai făcut o altă greşeală, cerând să nu se mai aloce fonduri de la UE. O greşeală foarte mare pe care Stolojan a şi speculat-o. Aş vrea să văd că opoziţia mută şi o face bine. În acest context, al protestelor, şi puterea, şi opoziţia nu ştiu cum să reacţioneze. Au fost luaţi prin surprindere.

● Cât credeţi că vor mai dura protestele?

Depinde de vreme, foarte mult. Pentru că nu le poţi spune oamenilor ca la partid, hai la proteste. Dar uitaţi-vă cât de fragilă este această putere, dacă ea depinde de buletinul meteo. Asta e putere? Aceasta e o comedie, nu mai e putere. Dacă se strâng, această putere pleacă.

● Deci vom avea anticipate?

Obligatoriu, pentru că Băsescu nu are altă soluţie decât să scoată tancurile pe stradă, dacă nu. Ce altă soluţie are? Să declare că el este dictator? Să dizolve partidele? Ce poate să facă? Nu poate în Europa decât să facă alegeri. Dacă protestele continuă, presiunea diplomatică europeană va continua. Lumea râde un pic de demonstranţi că sunt puţini, aţi văzut, la Budapesta au ieşit 100.000, dar nu în protest, ci ca să îl aplaude pe ăla, care este un semidictator, pe care Băsescu îl invidiază că a schimbat Constituţia, ceea ce el nu poate să facă aici. Băsescu se vrea Comandant, el e şeful. În acest moment, soarta sa depinde de vreme, ceea ce arată fragilitatea acestei puteri care depinde de vreme. Dacă oamenii continuă să iasă încă două-trei săptmâni în aceiaşi proporţie, trebuie să plece! Situaţia se va croniciza, se va bloca politic şi va trebui să facă ce zice strada: alegeri. Să vedem ce vrea lumea, lumea vrea la urne.

Sâmbătă, Boc a zis că o să vedem în Parlament, putem să ne gândim la alegeri anticipate în toamnă. El nu a spus că nu vrea comasate, vrea tot comasate, dar nu în noiembrie, ci în septembrie, ca să dăm satisfacţii străzii. E o păcăleală! Trebuie alegeri anticipate în primăvară şi numai parlamentare, iar alegerile locale după aceia. O altă formulă e să respectăm legea: în iunie – alegeri pentru primari şi prefecţi şi în septembrie – parlamentare. Acestea sunt cele două soluţii. Eu prefer alegeri anticipate în luna martie!

[peromaneste: Am inteles, s-a inteles si prin cartierele voastre ca Basescu nu mai e bun pentru business. Schimbare de peron, coborare din mers.]

MANIFESTUL ULTRASILOR

2012-01-22T04:05:00.001+02:00

MANIFESTUL ULTRASILOR

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste