tag:blogger.com,1999:blog-10850687.post114403645276648865..comments2023-11-02T13:39:05.582+02:00Comments on peromaneste™: Proclamatiaperomanestehttp://www.blogger.com/profile/18138498600151502565noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-10850687.post-1144036504820168182006-04-03T06:55:00.000+03:002006-04-03T06:55:00.000+03:00Proclamatia de la Timisoara Populatia orasulu...Proclamatia de la Timisoara<BR/><BR/> Populatia orasului Timisoara a fost initiatoarea Revolutiei române. Între 16<BR/> si 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singura, un înversunat razboi cu unul<BR/> dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. A fost o<BR/> înclestare cumplita pe care noi, timisorenii, o cunoastem la adevaratele ei<BR/> proportii. De-o parte populatia neînarmata, de cealalta parte Securitatea,<BR/> Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului. Toate metodele<BR/> si mijloacele de reprimare s-au dovedit însa neputincioase în fata dorintei de<BR/> libertate a timisorenilor si hotarârii lor de a învinge. Nici arestarile, nici<BR/> molestarile, nici chiar asasinatele în masa nu i-au putut opri. Fiecare glont<BR/> tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o suta de luptatori. si am învins.<BR/> În 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv în stapânirea populatiei,<BR/> transformandu-se intr-un oras liber în marea închisoare care devenise în acele<BR/> zile România. Din acea zi, întreaga activitate din oras a fost condusa, de la<BR/> tribuna din Piata Operei, de catre Frontul Democrat Român exponent în acel moment<BR/> al Revolutiei de la Timisoara. În acea zi, armata a fraternizat cu demonstrantii,<BR/> hotarând sa apere împreuna cu ei victoria obtinuta. În 21 decembrie, în Piata<BR/> Operei, peste o suta de mii de glasuri scandau: "Suntem gata sa murim!" O serie<BR/> de fapte întâmplate în România îndeosebi dupa 28 ianuarie 1990, vin în contradictie<BR/> cu idealurile Revolutiei de la Timisoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse<BR/> la cunostinta opiniei publice românesti de catre mass-media centrala, decat partial<BR/> si confuz. În asemenea conditii, noi participantii nemijlociti la toate evenimentele<BR/> dintre 16 si 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiti sa explicam întregii natiuni<BR/> pentru ce au pornit timisorenii Revolutia, pentru ce au luptat si multi si-au <BR/> jertfit viata, pentru ce suntem în continuare hotarâti sa luptam cu orice pret si<BR/> împotriva oricui, pâna la victoria deplina.<BR/> <BR/> 1. Revolutia de la Timisoara a fost înca din primele ei ore, nu doar<BR/> anticeausista ci si categoric anticomunista. În toate zilele Revolutiei<BR/> s-a scandat, de sute de ori: "Jos comunismul!". În consens cu aspiratia<BR/> sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut si noi abolirea<BR/> imediata a acestui sistem social totalitar si falimentar. Idealul<BR/> Revolutiei noastre a fost si a ramas reîntoarcerea la valorile autentice<BR/> ale democratiei si civilizatiei europene. <BR/><BR/> 2. La Revolutia de la Timisoara au participat toate categoriile sociale.<BR/> Pe strazile Timisoarei au cazut, secerati de gloante, unul lânga altul,<BR/> muncitori, intelectuali, functionari, studenti, elevi, copii si chiar <BR/> locuitori ai satelor, veniti în sprijinul Revolutiei. Suntem categoric<BR/> împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominatie prin învrajbirea claselor<BR/> si categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei "luptei de clasa" s-au urcat<BR/> la putere bolsevicii în 1917, pe acelasi temei, nomenclatura comunista româna<BR/> a instigat dupa 1944 o clasa sociala împotriva alteia, a dezbinat societatea<BR/> pentru a o supune mai usor terorii. Avertizam împotriva pericolului repetarii<BR/> acestei triste istorii si chemam muncitorii, intelectualii, studentii, taranii<BR/> si toate categoriile sociale la un dialog civilizat si constructiv, pentru a<BR/> reface neîntarziat unitatea din timpul Revolutiei. Trebuie plecat de la<BR/> realitatea ca toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul<BR/> comunist si nici una nu doreste astazi raul celorlalte. <BR/><BR/> 3. La Revolutia de la Timisoara au luat parte oameni din toate categoriile de<BR/> vârsta. Chiar daca tineretul a fost preponderent, este drept sa recunoastem<BR/> ca oameni de toate vârstele s-au batut cu aceeasi dârzenie pentru cauza<BR/> Revolutiei. Lista victimelor, desi incompleta, este o dovada în acest sens.<BR/> <BR/> 4. Pentru victoria Revolutiei din Timisoara s-au jertfit, alaturi de români,<BR/> si maghiari, si germani, si sârbi si membri ai altor grupari etnice care<BR/> de secole conlocuiesc în orasul nostru pasnic, în buna întelegere.<BR/> Timisoara este un oras românesc si european, în care nationalitatile au<BR/> refuzat si refuza nationalismul. Invitam pe toti sovinii din România,<BR/> indiferent ca sunt români, maghiari sau germani, sa vina la Timisoara,<BR/> la un curs de reeducare în spiritul tolerantei si al respectului reciproc,<BR/> singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei. <BR/><BR/> 5. Inca în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revolutiei, una dintre<BR/> lozincile cele mai des scandate a fost: "Vrem alegeri libere!" Ideea<BR/> pluralismului a fost si a ramas una dintre cele mai scumpe timisorenilor.<BR/> Suntem convinsi ca fara partide politice puternice nu poate exista o<BR/> democratie autentica, de tip european. Cu exceptia celor extremiste, de<BR/> stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existenta în cetatea <BR/> Timisoarei. În orasul nostru nu au fost atacate si devastate sediile<BR/> partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost amenintat,<BR/> insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetatenii nostri,<BR/> sunt colegii nostri de munca, sunt prietenii nostri care au opinii politice.<BR/> Democratia europeana înseamna libera exprimare a opiniilor politice, dialogul<BR/> civilizat intre exponentii lor si competitia loiala pentru cucerirea adeziunii<BR/> politice si, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat în sistemul democratiei<BR/> românesti si Partidul Comunist Român, daca el nu ar fi fost compromis total<BR/> si definitiv de catre nomenclatura sa, degenerând în fascism rosu. În tarile<BR/> est europene în care partidele comuniste si-au pastrat minima decenta,<BR/> societatea le contesta în principiu, dar le tolereaza în fapt. La noi, partidul<BR/> comunist a ajuns însa pâna la genocid, si prin aceasta s-a autoexclus din <BR/> societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub<BR/> ce denumire ar încerca sa renasca. <BR/><BR/> 6. Dupa patru decenii de educatie si propaganda exclusiv comunista, exista în<BR/> constiinta tuturor românilor prejudecati apartinând acestei ideologii.<BR/> Existenta lor nu este o vina pentru purtator. Manipularea lor, însa, de catre<BR/> grupuri interesate în renasterea comunismului si reinstaurarea lui la putere<BR/> este un act contrarevolutionar. Pe lista de lozinci, multiplicata la xerox si<BR/> împartita în 28 ianuarie, demonstrantilor din Piata Banu Manta din Bucuresti,<BR/> se aflau si slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pilda, a partidelor<BR/> "istorice" cu partide vânzatoare de tara este un astfel de slogan si constituie<BR/> o calomnie. Dimpotriva, activistii comunisti de acum 45 de ani, dintre care<BR/> unii au si astazi functii importante în conducerea tarii, se fac vinovati de<BR/> tradarea României si aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci:<BR/> "Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus!" si nu membrii partidelor "istorice".<BR/> Acestia din urma s-au opus transformarii României intr-un satelit al Moscovei<BR/> si unii au platit cu viata aceasta îndrazneala. Se impune redactarea de urgenta<BR/> a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 si difuzarea ei în<BR/> tiraje de masa.<BR/> <BR/> 7. Timisoara a pornit Revolutia împotriva întregului regim comunist si întregii<BR/> sale nomenclaturi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica<BR/> unui grup de dizidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora<BR/> în fruntea tarii face moartea eroilor din Timisoara zadarnica. I-am fi acceptat<BR/> poate în urma cu zece ani, daca la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi<BR/> alaturat lui Constantin Parvulescu si ar fi rasturnat clanul dictatorial.<BR/> Dar n-au facut-o, desi aveau si prilejul, si functii importante, care le acordau<BR/> prerogative. Dimpotriva, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l<BR/> huli pe dizident. Lasitatea lor din 1979 ne-a costat înca zece ani de dictatura,<BR/> cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros. <BR/><BR/> 8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica<BR/> pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice<BR/> lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate.<BR/> Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si<BR/> suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea<BR/> situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut<BR/> necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragraf<BR/> special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia<BR/> de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre<BR/> simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este<BR/> o vina. Stim cu totii în ce masura era conditionata viata individului, de la<BR/> realizarea profesionala pâna la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce<BR/> consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost însa acei oameni care<BR/> si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de<BR/> privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere<BR/> nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte.<BR/> Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari<BR/> civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al României ar<BR/> putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice,<BR/> fara o experienta politica deosebita. Tot în acest context, propunem ca prima<BR/> legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar întaririi institutiilor<BR/> democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele<BR/> partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunostinta de cauza,<BR/> cu cartile pe fata. <BR/><BR/> 9. Timisoara nu a facut revolutie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje<BR/> materiale. Pentru acestea era suficienta o greva. Suntem toti nemultumiti de<BR/> sistemul de salarizare, exista si în Timisoara categorii de muncitori care <BR/> lucreaza în conditii extrem de grele si sunt prost platiti (vezi, de pilda,<BR/> cazul celor ce muncesc în turnatorii sau în industria detergentilor), si,<BR/> totusi, nici un colectiv nu a facut greva pentru marirea lefurilor si nu si-a<BR/> trimis delegati sa trateze cu guvernul revendicari materiale exclusive. <BR/> Majoritatea timisorenilor stiu ceea ce toti economistii se straduie în aceste<BR/> zile sa aduca tarii la cunostinta: marirea în acest moment a salariilor ar<BR/> declansa automat inflatia, asa cum s-a întâmplat în unele state est europene.<BR/> Iar inflatia odata pornita, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.<BR/> Numai cresterea productiei, deci a cantitatii de marfa aflata pe piata va permite,<BR/> în paralel, cresterea generala a nivelului de salarizare. În plus, pentru bugetul<BR/> sarac al României, prioritare trebuie sa fie acum cheltuielile destinate<BR/> restabilizarii unui nivel minim de civilizatie. Se impun, de pilda, investitii<BR/> urgente în domeniul asistentei medicale si salubritatii. <BR/><BR/> 10. Desi militam pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor<BR/> capitaliste occidentale, care îsi au neajunsurile si inechitatile lor.<BR/> Suntem însa categoric în favoarea ideii de initiativa particulara.<BR/> Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietatii<BR/> de stat. Nu vom avea niciodata pluralism politic fara pluralism economic.<BR/> S-au gasit însa si voci care, în spirit comunist, sa asimileze initiativa<BR/> privata cu "exploatarea" si pericolul catastrofei de a apare oameni bogati.<BR/> Se speculeaza în acest sens invidia lenesului si teama de munca a fostului<BR/> privilegiat din întreprinderile comuniste. Dovada ca timisorenii nu se tem<BR/> de privatizare este faptul ca mai multe intreprinderi si-au anuntat deja<BR/> intentia de a se transforma în Societati anonime pe actiuni. Pentru ca aceste<BR/> actiuni sa fie totusi cumparate pe bani curati, ar trebui înfiintate în<BR/> fiecare oras comisii de inventariere a averilor fostilor privilegiati ai<BR/> puterii, coruptiei si penuriei. De asemenea, actiunile unei întreprinderi se<BR/> cuvin oferite spre cumparare în primul rând lucratorilor ei. Consideram<BR/> constructiva ideea, mai radicala, a privatizarii prin împroprietarirea tuturor<BR/> lucratorilor unei întreprinderi cu un numar egal de actiuni, statul urmând<BR/> sa pastreze numai acel procent de fonduri care sa-i asigure controlul<BR/> activitatii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucratorilor sanse egale<BR/> de prosperitate. Daca cei lenesi si-ar pierde sansa, nu s-ar putea totusi<BR/> plânge de discriminare.<BR/> <BR/> 11. Timisoara este hotarâta sa ia în serios si sa se foloseasca de principiul<BR/> descentralizarii economice si administrative. S-a si propus experimentarea<BR/> în judetul Timis a unui model de economie de piata, pornind de la capacitatile<BR/> sale puternice si de la competenta specialistilor de care dispune. pentru<BR/> atragerea mai usoara si mai rapida a capitalului strain, îndeosebi sub forma<BR/> de tehnologie si materii prime speciale, si pentru crearea de societati mixte,<BR/> cerem si pe aceasta cale înfiintarea la Timisoara a unei filiale a Bancii de<BR/> Comert Exterior. O parte din câstigurile în valuta ale partii române din<BR/> aceste societati mixte va intra în salariile muncitorilor, intr-un procent<BR/> ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei parti<BR/> din salariu în valuta va asigura o buna cointeresare materiala a municitorilor.<BR/> În plus, pasapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de tinut în sertar.<BR/> O alta consecinta pozitiva ar fi scaderea cursului valutar la bursa libera,<BR/> ceea ce ar atrage dupa sine cresterea imediata a nivelului de trai. <BR/><BR/> 12. Dupa caderea dictaturii au fost invitati în tara toti românii plecati în exil,<BR/> pentru a pune umarul la reconstructia României. Unii s-au intors, altii si-au<BR/> anuntat intentia de o face. Din pacate, instigati de forte obscure, s-au gasit<BR/> si oameni care sa huleasca pe exilatii reintorsi, sa-i califice tradatori,<BR/> sa-i intrebe tendentios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine<BR/> care nu ne face cinste. În disperarea care ne-a stapanit în ultimii patruzeci<BR/> de ani, poate ca nu a fost român caruia sa nu-i fie trecut prin minte, macar<BR/> o data, sa scape de mizerie luând calea exilului. Multi dintre românii aflati<BR/> astazi departe de tara au plecat dupa persecutii poltitice si chiar dupa ani<BR/> grei de închisoare. Ar fi rusinos din partea noastra sa-i hulim si noi cu<BR/> vorbele activistilor comunisti de odinioara. Exilul românesc înseamna sute de<BR/> profesori emineti care predau la cele mai mari universitati din lume, mii de<BR/> specialisti pretuiti la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de<BR/> muncitori calificati în tehnologiile cele mai avansate. Sa fim mândri de ei <BR/> si sa transformam raul în bine, facând din trista si dureroasa diaspora<BR/> româneasca o forta innoitoare pentru România. Timisoara ii asteapta cu dragoste<BR/> pe toti exilatii români. Sunt compatriotii nostri si, azi mai mult ca niciodata,<BR/> avem nevoie de competenta lor, de europenismul gândirii lor si chiar de<BR/> sprijinul lor material. De asemenea, cultura româna va fi întreaga numai dupa<BR/> ce se reintegreaza în ea cultura din exil.<BR/> <BR/> 13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi nationala a <BR/> României. În felul acesta se eternizeaza persoana dictatorului, de fiecare<BR/> data sarbatorindu-se un numar de ani de la caderea lui. În majoritatea tarilor<BR/> care si-au legat ziua nationala de o revolutie, ziua aleasa este cea a<BR/> declansarii revolutionare, fiind astfel glorificat curajul poporului român de<BR/> a se ridica la lupta. Un singur exemplu: ziua nationala a Frantei este 14 iulie,<BR/> ziua cand, în 1789, a început Marea Revolutie franceza prin darâmarea Bastiliei.<BR/> În consecinta, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi nationala a României.<BR/> Astfel, copiii, nepotii si stranepotii nostri vor celebra curajul poporului de<BR/> a înfrunta opresiunea, si nu caderea unui tiran nemernic. Cu execeptia ziarului<BR/> România Libera, presa, radioul si televiziunea din Bucuresti. Evenimentele<BR/> comentate ca revolutionare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne închinam cu<BR/> pietate în fata eroilor bucuresteni, ca si în fata eroilor din Lugoj, Sibiu,<BR/> Brasov, Târgu Mures, Cluj, Arad, Resita si din toate celelalte orase care au<BR/> avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare si ne revolta însa<BR/> politica centrala de minimalizare a Revolutiei noastre, evidenta si prin efortul<BR/> de diminuare a numarului mortilor. Noi am fost pe strazile Timisoarei în zilele<BR/> Revolutiei si stim ca numarul lor este mai mare decat cel anuntat oficial.<BR/> Îi asiguram însa pe acei care astazi tainuiesc adevarul ca nu vom înceta lupta<BR/> pâna când nu vor fi adusi în fata instantei, în calitate de complici la genocid. <BR/> Aceasta Proclamatie s-a nascut din necesitatea de aduce la cunostinta natiunii<BR/> române adevaratele idealuri ale Revolutiei de la Timisoara. A fost o revolutie<BR/> facuta de popor si numai de el, fara amestecul activistilor si securistilor.<BR/> A fost o revolutie autentica si nu o lovitura de stat. A fost categoric<BR/> anticomunista si nu doar anticeausista. La Timisoara nu s-a murit pentru ca<BR/> activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca în frunte si unul din<BR/> participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne.<BR/> Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii,<BR/> cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate<BR/> celelalte metode comuniste de constrângere sa fie practicate în vazul lumii,<BR/> în timp ce noua ni se cere pasivitate în numele stabilitatii sociale.<BR/> Aceasta Proclamatie se adreseaza în primul rând celor care au primit revolutia<BR/> cadou si se mira de ce suntem nemultimiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au<BR/> abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva în pravalii.<BR/> Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la<BR/> Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamatii, participanti la evenimentele dintre<BR/> 16 si 22 decembrie 1989, nu consideram Revolutia încheiata. O vom continua pasnic,<BR/> dar ferm. Dupa ce am înfruntat si am învins, fara ajurorul nimanui, unul dintre<BR/> cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni si nimic nu ne mai poate<BR/> intimida, <BR/><BR/> Timisoara 11 martie 1990peromanestehttps://www.blogger.com/profile/18138498600151502565noreply@blogger.com